Contractele futures la grâu în Chicago încep ziua de marți pe un ton mai ferm, după raliul de luni. Contractul CBOT SRW pentru decembrie 2025 este indicat în creștere, combinând închiderea de ieri, de 5,44 1/4 USD pe bushel, cu un avans peste noapte de aproximativ 4 1/2 cenți, în timp ce grâul hard red winter din Kansas (KC HRW) și grâul de primăvară din Minneapolis se tranzacționează, de asemenea, cu câțiva cenți mai sus. Complexul își continuă astfel mișcarea ascendentă începută luni, când grâul la Chicago a urcat cu 17 cenți, HRW cu 13–14 cenți și HRS cu 5–9 cenți, chiar dacă interesul deschis a scăzut puternic pe ambele piețe de grâu de iarnă, pe fondul rulării sau închiderii pozițiilor pentru decembrie. Sprijinul continuă să vină din programul de export al grâului, care rămâne cu 19% peste ritmul de anul trecut, în ciuda unei ușoare scăderi săptămânale a volumelor expediate.

Porumbul deschide marți, de asemenea, într-o notă constructivă. Contractul de porumb pentru decembrie 2025 este indicat cu o creștere de aproximativ 3 3/4 cenți pentru ziua de azi, după ce luni a închis la 4,34 3/4 USD pe bushel, cu un avans de 4 1/2 cenți, și a testat temporar niveluri de peste 4,50 USD în contractul pentru martie. Prețul mediu național cash la porumb în SUA s-a întărit la rândul său, iar deși interesul deschis preliminar a scăzut cu peste 11.000 de contracte – pe fondul unei ieșiri masive din scadența de decembrie – povestea de bază de pe segmentul export rămâne solidă și continuă să compenseze presiunea generată de oferta mare din SUA.

Soia își extinde raliul și în sesiunea de marți. Contractele futures pentru ianuarie 2026 sunt indicate cu aproape 9 cenți mai sus după închiderea puternică de luni la 11,57 1/4 USD pe bushel, în creștere cu 32 3/4 cenți pe zi, în timp ce prețul mediu național cash pentru soia în SUA a sărit cu 33 1/2 cenți până la aproximativ 10,84 1/2 USD. Contractele la șrot de soia au adăugat luni între 2,20 și 6,40 USD, iar uleiul de soia a câștigat 60–99 puncte, pe fondul creșterii interesului speculativ și comercial; interesul deschis la soia a crescut cu 9.524 de contracte, subliniind un nou val de cumpărare după datele record privind procesarea în SUA și achizițiile de mare profil din China.

Sentimentul global de astăzi este dominat de revenirea bruscă a Chinei în postura de mare cumpărător de soia din SUA. Traderii raportează că COFCO a cumpărat cel puțin 14 nave – și posibil mai aproape de 20 – echivalentul a aproximativ 840.000 până la 1,2 milioane de tone de soia americană luni, în principal pentru livrare în decembrie–ianuarie din terminalele din zona Golfului și din Nord-Vestul Pacific. Aceste tranzacții sunt motivate mai puțin de competitivitatea de preț – soia americană rămâne mai scumpă decât cea braziliană – și mai mult de angajamentul politic al Beijingului față de promisiunile comerciale de la Busan cu Washington. Valul de cumpărări este cu atât mai remarcabil cu cât, până acum, China a importat doar volume reduse de soia din SUA în acest an, comparativ cu ținta de 12 milioane de tone și mult sub cele aproape 27 de milioane de tone de anul trecut, transformând valul de luni într-un punct de cotitură psihologic și fundamental pentru complexul soiei.

Alături de achizițiile Chinei, datele SUA privind exporturile și procesarea oferă o confirmare puternică a unui nivel robust al cererii. Inspecțiile săptămânale au arătat livrări de 2,054 milioane de tone de porumb, cel mai mare volum săptămânal din aprilie 2021 și de peste două ori mai mare decât nivelul din aceeași săptămână a anului trecut, împingând exporturile de porumb din sezonul 2025/26 la 15,84 milioane de tone, cu 73% peste ritmul anual anterior. Inspecțiile la soia au ajuns la 1,176 milioane de tone, ușor peste săptămâna precedentă, cu Italia, Mexic și Egipt în frunte, chiar dacă China a lipsit de pe lista destinațiilor. Pe partea de procesare, membrii NOPA au procesat în octombrie un record de 227,647 milioane bushels de soia, cu 15% peste septembrie și aproape 14% peste anul trecut, stabilind un maxim istoric lunar și ridicând stocurile de ulei de soia la 1,305 miliarde de livre, cu peste 21% peste nivelul de acum un an. Împreună, aceste fluxuri subliniază faptul că atât lanțul de export, cât și cel de procesare internă absorb volume mari, în pofida ofertelor abundente din SUA și la nivel global.

Vremea și condițiile de cultură în principalele regiuni producătoare devin tot mai critice pentru formarea prețurilor pe termen înainte. Prognozele indică menținerea unor condiții neobișnuit de calde în SUA în următoarele 10 zile, cu episoade de precipitații moderate spre abundente care vor îmbunătăți umiditatea solului pentru grâul de iarnă în Midwest și în Câmpiile Centrale și Sudice, chiar dacă nivelurile scăzute ale fluviului Mississippi continuă să limiteze logistica pe căi navigabile interioare. În America de Sud apar primele riscuri de secetă: Pampasul argentinian este așteptat să rămână cald, cu precipitații sub medie, cu doar ploi izolate mai târziu în săptămână pentru provinciile Cordoba, Santa Fe, Buenos Aires, La Pampa și sudul Buenos Aires. În centrul Braziliei, inclusiv Mato Grosso, Mato Grosso do Sul și sudul statului Goias, se înregistrează ploi repetate și temperaturi mai scăzute, dar extremul sud – Rio Grande do Sul și Parana – se confruntă cu un regim predominant uscat după episoade limitate de precipitații, ceea ce ridică îngrijorări că porumbul și soia din sudul Braziliei, Paraguay și nordul Argentinei pot intra într-un regim de stres pe măsură ce se apropie luna decembrie.

Narațiunile privind oferta pe termen lung sunt remodelate atât de extinderea capacităților, cât și de constrângerile de mediu. CEPEA notează proiecțiile USDA conform cărora producția globală de grâu în 2025/26 ar putea atinge un nivel record de 828,89 milioane de tone, în creștere cu 3,5%, producția urmând să crească în jumătate dintre cele 16 țări mari producătoare și să scadă doar în două. Recolta de grâu a Argentinei este așteptată singură să atingă un record de 24 de milioane de tone, consolidând un scenariu de disponibilitate amplă de grâu la nivel mondial și de potențial pentru creșterea importurilor braziliene din țara vecină din sud, ceea ce poate exercita presiune descendentă asupra prețurilor globale și interne la grâu. În același timp, un nou studiu privind regiunea Cerrado din Brazilia arată că defrișările pentru cultura soiei au creat microclimate mai uscate, care au redus randamentele față de nivelul care ar fi putut fi obținut utilizând aceleași progrese tehnologice fără defrișare, implicând faptul că regiunea ar fi putut produce încă 34 de milioane de tone de soia – și circa 9,4 miliarde USD în valoare – în ultimul deceniu, evidențiind un cost ascuns al degradării climatice asupra randamentelor, chiar dacă mediile naționale continuă să crească.

Rusia rămâne un jucător central în echilibrul mondial al cerealelor și în rutele comerciale. Datele Rosstat arată că organizațiile agricole ruse dețineau 40,8 milioane de tone de cereale și leguminoase la sfârșitul lunii octombrie, în creștere cu 14,4% față de anul anterior, cu stocuri de grâu în urcare cu 21,4%, la 26,5 milioane de tone, în pofida rezervelor mai slabe de porumb. Exporturile de cereale rusești prin porturile de la Marea Baltică au crescut cu 30% în acest an, ajungând la 1,3 milioane de tone până la 12 noiembrie, 42% din volum fiind livrat către țări africane, iar grâul reprezentând 93% din total, pe măsură ce Moscova își extinde capacitatea la terminale noi precum Vysotsky și Lugaport pentru a reduce dependența de rutele vulnerabile din Marea Neagră. În același timp, Rusia a vândut 9,3 milioane de tone de cereale numai în luna octombrie și plănuiește să exporte 50 de milioane de tone în 2024/25, deși livrările totale de la începutul lui iulie rămân relativ lente din cauza recoltelor abundente la nivel global și a prețurilor scăzute. Semnalele diplomatice paralele de la Beijing, unde premierul Li Qiang și-a exprimat interesul pentru importuri mai mari de produse agricole rusești și consolidarea cooperării în domeniul energiei, întăresc probabilitatea unei prezențe susținute a Rusiei pe piețele asiatice de cereale și oleaginoase.

Piețele de uleiuri vegetale, politicile de biocombustibili și fluxurile de proteine animale continuă să se reflecte în cererea de cereale și oleaginoase. Contractele la ulei de palmier din Malaezia au urcat cu 59 de ringgit peste noapte, la 4.210 ringgit, în timp ce contractele chineze pentru ianuarie au arătat șrotul de soia, uleiul de soia și uleiul de palmier toate în creștere, reflectând o cerere solidă pentru produse, în pofida prețurilor mai slabe la boabele de soia în China. Malaezia a semnalat că nu își extinde agresiv utilizarea uleiului de palmier în biocombustibili, având în vedere oferta amplă de combustibili fosili, în contrast cu mandatul B50 al Indoneziei, care este setat să absoarbă mai mult ulei de palmier și să strângă balanțele regionale de uleiuri vegetale. Oficialii malaezieni pun accent pe îmbunătățirea randamentelor în locul extinderii suprafețelor și susțin că aproape 80% dintre actorii din industrie sunt pregătiți să respecte regulile UE privind defrișările, prezentând uleiul de palmier drept un model de creștere cu emisii reduse și incluzivă, central obiectivelor de net zero ale țării. În India, exporturile de șrot în octombrie au crescut la 371.235 de tone, de la 299.252 de tone în septembrie, impulsionate în principal de un salt al exporturilor de șrot de soia, subliniind o cerere regională puternică pentru proteine, strâns legată de economia globală a procesării soiei.

Dinamicile nord-africane și mediteraneene adaugă straturi suplimentare cererii și fluxurilor comerciale de cereale. Marocul își propune să își mărească suprafața însămânțată cu cereale la 4,4 milioane de hectare în acest sezon, de la 2,6 milioane de hectare anterior, chiar dacă sectorul se confruntă cu penurii acute de apă. Guvernul planifică subvenții pentru semințe și îngrășăminte pe bază de fosfați, dar rezervele din barajele destinate agriculturii sunt la doar 28% din capacitate, iar cote stricte de irigații sunt în vigoare în regiuni cheie precum Gharb, Tadla, Melouya, Tafilalet și Ouarzazate. Această combinație de ambiție și penurie structurală de apă sugerează că Marocul va rămâne un cumpărător important și uneori volatil de grâu și cereale furajere importate, în special din zona Mării Negre și din UE, consolidând importanța exporturilor rusești, europene și potențial argentiniene pentru securitatea alimentară nord-africană.

În cele din urmă, măsurile de politică și sprijin completează fundalul fundamental al zilei. USDA va deschide pe 24 noiembrie a doua fază a Programului său suplimentar de ajutor pentru dezastre, oferind o parte din cele 16 miliarde USD în ajutor aprobat de Congres pentru producătorii afectați de pierderi de culturi, arbori, arbuști și vițe din cauza dezastrelor naturale în 2023 și 2024, în special pentru cei fără asigurare sau despăgubiri. Acest sprijin, disponibil până în aprilie 2026, ar putea contribui la stabilizarea situației financiare a fermierilor americani în regiunile lovite de extreme climatice și, astfel, la menținerea capacității de producție viitoare. Combinate cu inspecțiile puternice la export, recordul de procesare a soiei, riscurile de secetă încă timpurii în America de Sud și schimbarea relațiilor comerciale – de la achizițiile de soia americană de către China la pivotarea exporturilor rusești spre Baltica și redeschiderea UE pentru mai multe unități braziliene de carne de pasăre și ouă – toate acestea fac ca piața de astăzi să intre în sesiune cu un amestec complex de ofertă amplă pe termen scurt, cerere viguroasă și riscuri emergente legate de vreme și politici, care vor continua să modeleze formarea prețurilor la grâu, porumb și soia în săptămânile următoare.