Focus pe contractele din Chicago: grâu, porumb și soia
Grâul începe prima sesiune din decembrie pe un ton mai slab, tranzacțiile din cursul nopții lăsând SRW în scădere cu aproape cinci cenți și HRW mai jos cu puțin peste patru cenți, pe măsură ce complexul cedează o parte din moderata revenire din săptămâna trecută. Contractul apropiat de grâu CBOT cu scadență decembrie 2025 intră în tranzacționarea de luni în jur de 5,35 $/bu, cu aproximativ patru cenți peste prețul de închidere de vineri, de 5,31 $/bu, după o săptămână în care SRW la prima scadență a câștigat patru cenți, iar contractul MPLS decembrie a urcat cu peste paisprezece cenți. Totuși, tabloul de ansamblu pentru grâu rămâne negativ de la începutul anului, cu contractele apropiate în scădere cu aproximativ trei procente la SRW, peste șapte procente la HRW și aproape trei procente la HRS. Cererea la export este anemică: raportul SUA pentru Export Sales, publicat cu mare întârziere, pentru săptămâna încheiată la 16 octombrie a indicat doar 341.306 tone de grâu vândute, un minim al ultimelor trei săptămâni, iar următorul raport, pentru săptămâna până la 23 octombrie, este de așteptat să arate doar 350.000–650.000 de tone de vânzări suplimentare. În același timp, semnalele privind oferta globală rămân „grele”: Argus estimează recolta de grâu a Rusiei pentru 2025/26 la 86,5 milioane tone, doar ușor sub nivelul anterior, iar ABARES își ridică proiecția pentru recolta de grâu a Australiei în 2025/26 la 35,6 milioane tone, cu aproximativ patru procente peste sezonul trecut, ceea ce ar putea însemna a treia cea mai mare recoltă de grâu din istoria țării.
Porumbul este, de asemenea, sub un ușor presiune în tranzacțiile de luni dimineață, fiind tranzacționat cu aproximativ doi cenți mai jos după închiderea de vineri la 4,35½ $/bu, ceea ce lasă contractul decembrie 2025 să înceapă săptămâna în jur de 4,33 $/bu și încă în scădere cu aproximativ 5,6 procente de la începutul anului. Sesiunea scurtă de după sărbători de vineri a adus însă câștiguri de la doi până la aproape patru cenți pe scadențele apropiate și a urcat prețul mediu național cash pentru porumb în SUA la circa 4,11 $/bu, în timp ce contractele apropiate au închis săptămâna cu un avans de zece cenți. În spatele scenei, poziționarea se schimbă: open interest-ul pe porumb a scăzut cu peste 8.500 de contracte, iar vineri seara au fost notificate 64 de livrări pe contractul decembrie, sugerând continuarea rostogolirii pozițiilor din scadența apropiată spre lunile următoare. Pe partea de cerere, raportul mult întârziat pentru Export Sales pentru săptămâna încheiată la 16 octombrie a confirmat, în cele din urmă, vânzări consistente de 2,82 milioane tone porumb pentru 2025/26, plus încă 571.502 tone contractate pentru 2026/27, ajungând la un total combinat de 3,394 milioane tone – cel mai mare volum săptămânal din ultimul an – și lăsând angajamentele totale la export cu 42,9 procente peste sezonul trecut, la 33,56 milioane tone. În Brazilia, prima recoltă de porumb este acum semănată în proporție de 99 la sută, potrivit AgRural, ușor înaintea ritmului de anul trecut, iar CEPEA notează că o cerere internă mai puternică a împins din nou în sus prețurile porumbului brazilian la sfârșit de noiembrie, pe măsură ce cumpărătorii revin pe piața spot pentru a-și reface stocurile, chiar dacă volumele disponibile și noua recoltă a SUA planează ca un plafon potențial asupra altor creșteri în lunile următoare.
Soia intră în tranzacționarea de luni cu pierderi timpurii de aproximativ trei până la șase cenți, dar se menține totuși pe o bază de preț mai solidă decât cerealele, după finalul pozitiv al săptămânii precedente. Contractele futures ianuarie 2026 au închis vineri la 11,37¾ $/bu și se tranzacționează acum aproape de 11,34 $/bu, după o creștere de peste doisprezece cenți în săptămâna scurtată, lăsând contractele apropiate cu aproximativ 13,5 procente mai sus de la începutul anului – mult înaintea grâului și porumbului. Prețul mediu național cash pentru soia în SUA s-a întărit la circa 10,65½ $/bu, în timp ce futures pe șrot de soia au scăzut ușor vineri, iar uleiul de soia a crescut, contractul decembrie urcând cu 150 de puncte în cursul săptămânii, iar scadențele apropiate fiind cu aproape 30 de procente mai sus decât în ianuarie, ceea ce confirmă rolul de lider al complexului oleaginoaselor. Cererea la export se reconstruiește lent: datele USDA publicate cu întârziere pentru săptămâna încheiată la 16 octombrie au indicat vânzări de 1,1 milioane tone de soia – prima săptămână din actualul an de piață în care se depășește pragul de 1 milion de tone și cu peste 40 de procente peste nivelul săptămânii precedente, deși încă aproximativ 57 de procente sub aceeași săptămână din anul anterior și fără ca China să apară ca cumpărător în acel raport. Pentru săptămâna încheiată la 23 octombrie, analiștii se așteaptă la încă 0,6–1,6 milioane tone de noi vânzări de soia, în timp ce perspectiva ofertei viitoare din Brazilia este conturată de estimarea AgRural că 89 la sută din suprafața de soia a țării era semănată până joi, precum și de rapoartele CEPEA privind un ritm mai lent al semănatului, precipitații neregulate și prețuri interne mai ferme, care îi încurajează pe fermieri să întârzie noile vânzări.
Motoarele globale și principalele teme de piață de astăzi
În peisajul mai larg al derivatelor, semnalele de preț de astăzi reflectă atât presiuni fundamentale, cât și susținere legată de condițiile meteo. În tranzacțiile overnight din SUA, grâul este în scădere cu aproximativ patru–cinci cenți la SRW și HRW, în timp ce HRS este stabil; porumbul este cu circa doi cenți și jumătate mai jos, iar soia este în scădere cu puțin peste patru cenți, cu șrotul de soia ușor mai slab și uleiul de soia în scădere cu aproximativ 0,28 cenți. În paralel, contractele agricole chineze cu scadență ianuarie 2026 arată prețuri mai ridicate pentru soia și uleiul de soia și ușor mai mici pentru porumb, în timp ce uleiul de palmier din Malaezia a coborât cu aproximativ 20 de ringgit, la circa 4.094 ringgit pe tonă, după volatilitatea recentă, subliniind caracterul tensionat, dar foarte sensibil la preț al complexului de uleiuri vegetale. Tabelul privind evoluția de la începutul anului continuă să evidențieze această divergență: grâul SRW apropiat este în scădere cu aproximativ trei procente, porumbul cu circa 5,6 procente, însă soia este în creștere cu 13,5 procente, șrotul de soia cu aproape trei procente, iar uleiul de soia cu un impresionant plus de 29,5 procente, menținând atenția speculativă concentrată asupra oleaginoaselor, în ciuda unor stocuri globale de cereale încă foarte mari.
Modelele meteo rămân un motor esențial al primei de risc. În America de Nord, o serie de sisteme de iarnă aduc ninsori abundente, vânturi puternice și scăderi accentuate de temperatură peste Câmpiile de Nord și Midwest, prognozele avertizând că condițiile de viscol și un „val de aer arctic” vor pune practic capăt oricăror lucrări agricole rămase pe câmp și vor împinge ferm grâul de iarnă din SUA în repaus vegetativ. Până la sfârșitul lui noiembrie și începutul lui decembrie, alte furtuni sunt așteptate să mențină temperaturile sub, respectiv mult sub mediile sezoniere pe mari porțiuni din Corn Belt și Câmpii, în timp ce nivelurile fluviului Mississippi vor fi ridicate treptat, pe măsură ce topirea zăpezii și precipitațiile din amonte alimentează bazinul, îmbunătățind moderat logistica barjelor din Delta, fără însă a elimina complet constrângerile asociate nivelului scăzut al apei. În Europa și în zona Mării Negre, precipitațiile abundente din ultima perioadă au lăsat mare parte din continent într-o stare rezonabil de bună la intrarea în iarnă, deși întârzierile anterioare la semănat în Italia, Ungaria, România și Bulgaria, precum și persistentele deficite de umiditate a solului în sud-vestul Rusiei, mențin ratingurile privind starea grâului sub o atentă monitorizare, mai ales că temperaturile peste medie au întârziat procesul de călire și intrarea în repaus a culturilor în unele zone sudice și estice.
Vremea și evoluția culturilor în America de Sud adaugă un strat suplimentar de complexitate pentru tranzacțiile de astăzi. În Brazilia, în weekend s-au înregistrat doar averse foarte izolate în regiunile centrale și nordice, iar prognozele nu au adus precipitațiile așteptate, lăsând umiditatea solului încă insuficientă în unele părți ale principalului „centură” de soia, tocmai când anumite parcele se apropie de faza de înflorire. Un front care traversează statele sudice luni este de așteptat să se blocheze deasupra Braziliei centrale și să intensifice precipitațiile acolo mai târziu în cursul săptămânii, dar, pentru moment, lipsa ploilor constante în Mato Grosso și Goiás începe să îngrijoreze producătorii și traderii, în special deoarece CEPEA subliniază că ritmul semănatului de soia este mai lent decât anul trecut, iar precipitațiile neregulate din ultimele trei luni sporesc incertitudinea legată de potențialul de producție al sezonului 2025/26. În Argentina, ploile răzlețe din weekend au fost local intense, dar modelele meteo indică o săptămână întreagă de vreme uscată după trecerea sistemului de luni – un model de „ploi abundente” „sandvișate” între perioade lungi de secetă, care creează condiții foarte variabile pentru culturile în dezvoltare de porumb și soia și poate provoca stres asupra acestora dacă umiditatea nu este refăcută înainte de fazele reproductive critice.
Axa Mării Negre rămâne centrală pentru calculele legate de echilibrarea globală. Recolta de cereale a Ucrainei pentru 2025 este acum proiectată în jur de 60 milioane tone, cu până la 20 milioane tone de oleaginoase, iar oficialii se așteaptă ca aproximativ două treimi din această producție să fie exportată, consolidând rolul țării ca furnizor-cheie de grâu, porumb și oleaginoase în pofida provocărilor logistice persistente. La 28 noiembrie, fermierii ucraineni recoltasera deja 52,6 milioane tone de cereale și 17,1 milioane tone de oleaginoase și finalizaseră în proporție de circa 98 la sută semănatul culturilor de iarnă planificate, cu suprafața de grâu de iarnă ridicată la 4,7 milioane hectare, ușor peste nivelul de anul trecut. În același timp, exporturile de cereale și leguminoase ale Ucrainei de la începutul anului de piață, la 1 iulie, sunt în scădere cu 32 la sută față de anul anterior, la 12,14 milioane tone, incluzând o prăbușire de 50 la sută a livrărilor de porumb și scăderi notabile la grâu și orz, ceea ce reflectă atât blocaje de infrastructură, cât și schimbări ale rutelor comerciale. Această combinație de producție robustă și fluxuri de export constrânse lasă piețele într-un echilibru fin între o disponibilitate globală confortabilă „pe hârtie” și episoade de strângere a ofertei în anumite origini și destinații.
Dinamica oleaginoaselor și a uleiurilor vegetale este puternic influențată de politicile și achizițiile forward din Asia. India a realizat achiziții rare, pe termen lung, de ulei de soia sud-american, asigurând peste 150.000 de tone pe lună pentru perioada aprilie–iulie 2026, la un discount de aproximativ 20–30 $/t față de uleiul de palmier pentru aceeași perioadă – o mișcare neobișnuită, determinată de așteptările că extinderea planificată de Indonezia a mandatului de biodiesel de la B40 la B50, la sfârșitul lui 2026, va absorbi volumele exportabile de ulei de palmier și va ridica prețurile globale ale acestuia. Cumpărătorii indieni folosesc aceste achiziții forward de ulei de soia ca pe un hedge împotriva unor viitoare penurii de palmier și, în același timp, se pregătesc pentru posibile limite mai stricte la oferta de ulei de floarea-soarelui, din cauza recoltelor mai slabe în zona Mării Negre și în Europa, în condițiile în care spreadurile actuale arată uleiul de floarea-soarelui din Marea Neagră tranzacționându-se cu 230–250 $/t peste uleiul de soia sud-american. Pe termen scurt, însă, uleiul de palmier rămâne cu aproximativ 90–100 $/t mai ieftin decât uleiul de soia, determinând unii importatori indieni să anuleze încărcături de ulei de soia cu livrare apropiată și să se reorienteze către palmier, ceea ce temperează cererea imediată de ulei de soia chiar dacă, în mod normal, sezonul de iarnă favorizează soia în detrimentul palmei.
Chiar și piața uleiului de palmier este reconfigurată de evoluțiile din Indonezia și Malaezia. Indonezia a redus prețul de referință pentru uleiul de palmier brut la 926,14 $/t pentru decembrie, de la 963,75 $/t în noiembrie, scăzând taxa la export la 74 $/t și menținând, în paralel, o taxă suplimentară pe CPO la nivelul de zece procente din prețul de referință – o măsură care ar putea stimula exporturile și influența reperele de preț globale. Noile date arată că exporturile de ulei de palmier ale Indoneziei pentru perioada ianuarie–octombrie au crescut cu 7,83 procente față de anul precedent, la 19,49 milioane tone (fără a include uleiul de sâmburi de palmier, oleochimicalele și biodieselul), iar asociația de profil GAPKI raportează că inundațiile distrugătoare din Sumatra nu au avut, până acum, un impact major asupra producției, sugerând că oferta rămâne amplă. În contrast, exporturile de ulei de palmier ale Malaeziei pentru noiembrie sunt estimate la circa 1,26 milioane tone, față de aproximativ 1,50 milioane tone în octombrie, întărind ideea că, în prezent, schimbările de fluxuri comerciale – și nu lipsurile absolute de producție – sunt cele care determină spreadurile de preț în complexul uleiurilor vegetale.
Alte semnale de pe partea de ofertă din afara Americilor influențează, de asemenea, sentimentul din sesiunea de astăzi. Australia este așteptată să își revizuiască în sus estimările pentru producția de grâu, orz și rapiță, sondajele în rândul analiștilor indicând acum aproximativ 36,1 milioane tone de grâu, 15,75 milioane tone de orz și 6,9 milioane tone de rapiță, ceea ce ar însemna a treia cea mai mare recoltă de grâu din istoria țării, cea mai mare recoltă de orz și a doua ca mărime recoltă de rapiță. Analiștii atribuie aceste revizuiri în sus ploilor căzute la momentul oportun înainte de recoltare în sud și randamentelor mai bune decât se anticipa în vest, chiar dacă ploile recente din zona Esperance, în vestul Australiei, ar putea degrada calitatea a 2–3 milioane tone de grâu la calitate de furaj. Între timp, Kazahstanul a recoltat un nivel record de 27,1 milioane tone de cereale în 2025, inclusiv 20,3 milioane tone de grâu, și a exportat 3,1 milioane tone de cereale între 1 septembrie și 27 noiembrie, subliniind forța susținută a exporturilor din Asia Centrală către cumpărători regionali din Asia Centrală, Iran, Azerbaidjan și Afganistan. Aceste cifre se înscriu într-un tablou global al unei disponibilități confortabile de cereale, care continuă să limiteze raliurile, cu excepția cazului în care vremea sau logistica declanșează un șoc.
Piețele de animale vii și de proteine influențează, la rândul lor, perspectivele pentru cereale și oleaginoase. În Spania, autoritățile se confruntă cu cazuri de pestă porcină africană la porcii mistreți în apropiere de Barcelona, cu până la paisprezece suspiciuni de infectare și aproximativ o treime din certificatele de export pentru carne de porc ale țării blocate temporar, ceea ce amenință o industrie de export de porc evaluată la 8,8 miliarde euro pe an. Mai mulți importatori-cheie, inclusiv Taiwan, China, Regatul Unit și Mexic, au impus deja interdicții sau suspendări ale importurilor de porc spaniol, ceea ce ar putea modifica tiparele de cerere de furaje în Europa și redirecționa fluxurile comerciale de carne. În același timp, Australia își extinde rapid sectorul de vită îngrășată cu cereale: ferme de tip feedlot precum Gundamain îngrașă mii de vite Black Angus cu orz, siloz, semințe de bumbac și melasă pentru a satisface cererea în creștere din Asia pentru carne de vită „grain-fed”, iar planurile industriei de a dubla capacitatea de îngrășare ar putea duce la situația în care jumătate din vitele de sacrificare ale Australiei să fie finite la stabulație cu cereale până în 2027. Această schimbare structurală ajută Australia să câștige cotă de piață de la exportatorii din SUA, pe fondul unei oferte mai strânse de carne de vită americane, și subliniază modul în care disponibilitatea și prețurile cerealelor modelează direct schimbările pe termen lung din lanțurile globale de aprovizionare cu proteine animale.
Pe măsură ce se derulează sesiunea de tranzacționare de astăzi, piețele trebuie să reconcilieze forța condusă de soia cu oferta abundentă de cereale, riscurile meteo și modelele comerciale în schimbare. Combinația dintre uscarea graduală în Argentina și sudul Braziliei, probabilitatea tot mai mare a unui episod La Niña, furtunile de iarnă din SUA și zonele calde și uscate din regiunea Mării Negre menține o primă meteo inclusă în prețurile la grâu și porumb, chiar dacă recoltele record sau apropiate de record din Australia, Kazahstan și Ucraina apasă asupra curbei la termen. Pe partea de cerere, reluarea și „recuperarea” rapoartelor US Export Sales, acoperirea neobișnuit de îndelungată a Indiei cu ulei de soia și regimurile în schimbare de taxe și impozite la uleiul de palmier în Indonezia și Malaezia vor ghida fluxurile pe termen scurt în oleaginoase și uleiuri vegetale, în timp ce întreruperile legate de boli din sectorul porcului spaniol și creșterea structurală a sectorului de vită îngrășată cu cereale în Australia vor menține cererea de furaje sub observație. Dacă fermitatea moderată observată la finalul lunii noiembrie se poate transforma într-o revenire susținută a prețurilor va depinde de cât de repede evoluează aceste povești legate de vreme, politici și logistică și de capacitatea vreuneia dintre ele de a domina un bilanț global al cerealelor și oleaginoaselor care rămâne încă foarte încărcat.