Grâu

Grâul din Chicago a încheiat sesiunea în mare parte în scădere, complexul cedând o parte din moderata revenire observată la sfârșitul săptămânii trecute. Contractul de grâu CBOT cu scadență decembrie 2025 a închis la 5,30¼ $/bu, în scădere cu ¾ cent pe zi, în timp ce contractele KC HRW au fost ușor mai slabe pe scadențele apropiate, iar grâul de primăvară MPLS a închis mixt, cu decembrie în urcare cu ¾ cent, dar cu scadențele mai îndepărtate în scădere cu 2–3 cenți. Inspecțiile la export au conturat o imagine slabă, cu doar 384.881 tone de grâu expediate în săptămâna până la 27 noiembrie, cu aproape 20% sub săptămâna anterioară, deși încă la aproximativ 29% peste volumul din aceeași săptămână a anului trecut. Datele întârziate din raportul Export Sales pentru săptămâna încheiată la 23 octombrie au oferit totuși un mic punct luminos, cu 499.778 tone de grâu vândute – în zona mediană a așteptărilor pieței și mult peste nivelul din săptămâna anterioară și din aceeași perioadă a anului trecut – însă, per ansamblu, piața grâului continuă să se tranzacționeze sub presiunea semnalelor puternice de producție globală și a unei cereri doar moderate din SUA.

Porumb

Futures-urile pe porumb au returnat o parte din câștigurile de la finalul săptămânii trecute, contractele apropiate închizând cu 2–3 cenți mai jos, iar porumbul decembrie 2025 stabilindu-se la 4,32¾ $/bu, în scădere cu 2¾ cenți. Prețul mediu național cash pentru porumb în SUA a coborât din nou spre aproximativ 3,99 $/bu, reflectând atât slăbiciunea futures-urilor, cât și prudența vânzărilor din partea fermierilor. Inspecțiile la export au totalizat 1,421 milioane tone în săptămâna până la 27 noiembrie, cu aproape 50% peste aceeași săptămână a anului trecut, dar cu 16% sub săptămâna anterioară, Japonia, Mexic și Columbia fiind principalele destinații. Datele din Export Sales pentru săptămâna încheiată la 23 octombrie au arătat că vânzările de porumb au coborât la 1,8 milioane tone, încă în linie cu așteptările, dar cu 36% sub săptămâna precedentă, chiar dacă vânzările cumulate (expediate plus neexpediate) rămân cu 37% peste anul trecut, la 35,37 milioane tone. În Brazilia, AgRural estimează prima recoltă de porumb ca fiind semănată în proporție de 99%, ușor înaintea ritmului de anul trecut, în timp ce StoneX și-a redus estimarea pentru producția de porumb la 134,4 milioane tone, sugerând că optimismul de început de sezon este temperat de dinamica emergentă a vremii și a cererii.

Soia

Futures-urile pe soia au reluat tranzacțiile active după săptămâna scurtată de sărbători, încheind ziua de luni cu o corecție descendentă clară. Contractele de soia ianuarie 2026 au închis la 11,28 $/bu, în scădere cu 9¾ cenți, chiar dacă prețul mediu național cash pentru boabele de soia în SUA a rămas relativ ferm, la aproximativ 10,57½ $/bu. Futures-urile pe șrot de soia au scăzut cu 3,30–4,80 $, în timp ce uleiul de soia a continuat să crească, adăugând încă 29–55 de puncte și consolidând astfel performanța superioară a componentei de ulei în cadrul complexului de soia. Inspecțiile la export pentru soia au ajuns la 920.194 tone în săptămâna până la 27 noiembrie, cu aproape 14% peste săptămâna anterioară, dar încă cu 56% sub aceeași săptămână din 2024 și, semnificativ, fără niciun transport către China; Italia, Egipt și Mexic au fost principalele destinații. Datele Export Sales pentru săptămâna încheiată la 23 octombrie au indicat vânzări de 1,45 milioane tone de soia, în partea superioară a intervalului de așteptări, dar totuși cu mai mult de o treime sub nivelul de anul trecut, evidențiind cât de dependentă rămâne soia americană de o relansare a achizițiilor chineze pentru a-și menține impulsul.

Motoare globale de piață și titluri principale

La nivelul întregului complex, tranzacțiile de ieri au subliniat faptul că o piață condusă de soia și de uleiurile vegetale este în continuare constrânsă de oferta abundentă de cereale și de o reconfigurare a riscului. Contractele apropiate de SRW și HRW grâu au scăzut, porumbul s-a slăbit, iar soia a corectat de la maximele recente, chiar dacă tabelele cu evoluția de la începutul anului încă arată cerealele „pe roșu”, iar oleaginoasele – în special uleiul de soia – puternic pe plus. Contractele agricole chineze cu scadența ianuarie 2026 au întărit această divergență, cu soia și uleiul de soia mai ferme, porumbul ușor mai slab și uleiul de palmier din Malaezia coborând spre aproximativ 4.094 ringgit pe tonă – un memento că interesul speculativ continuă să graviteze spre uleiuri și oleaginoase, mai degrabă decât spre cereale.

Datele privind comerțul și cererea din rapoartele americane Export Sales, publicate cu mare întârziere, au adăugat un nou strat de nuanță. Raportul „de recuperare” pentru săptămâna încheiată la 16 octombrie a confirmat vânzări foarte puternice de porumb – cel mai mare volum săptămânal din aproximativ un an – alături de afaceri solide, dar nu spectaculoase, la grâu și de primele vânzări de soia din noul an de marketing care depășesc 1 milion de tone, dar încă mult sub ritmul de anul trecut. Raportul următor, pentru săptămâna până la 23 octombrie, a arătat că vânzările de porumb au revenit la 1,8 milioane tone, iar cele de soia la 1,45 milioane tone, fără noi tranzacții către China în acel moment, subliniind cât de mult se sprijină povestea cererii viitoare pe eventualitatea intensificării cumpărărilor chineze în fereastra de iarnă. Inspecțiile săptămânale pentru săptămâna până la 27 noiembrie au arătat aceeași imagine mixtă: livrări de porumb semnificativ peste anul trecut, dar în scădere față de săptămâna anterioară; încărcări de grâu mai slabe decât în săptămâna precedentă; și exporturi de soia mai mari de la o săptămână la alta, dar abia jumătate din volumul înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut.

Fundamentele sud-americane au rămas un punct cheie de interes, pe măsură ce piața a cântărit recoltele teoretic mari în raport cu condițiile de câmp tot mai inegale. În Brazilia, mai multe surse plasează acum semănatul de soia 2025/26 la aproximativ „finalul intervalului de 80 și ceva la sută” din suprafața planificată, ușor în urma ritmului de anul trecut, datele CONAB și ale consultanților privați scoțând în evidență precipitațiile neregulate din ultimele trei luni. CEPEA raportează că excesul de umiditate în Sud și ploile fragmentate în Centrul-Vest au încetinit lucrările în câmp și au ridicat semne de întrebare asupra potențialului de producție, chiar dacă fermierii întârzie vânzările forward și beneficiază de prețuri interne mai ferme în Paraná și Paranaguá – ambii indici aflându-se acum la cele mai ridicate niveluri reale ale anului. La porumb, CEPEA notează că revenirea cererii interne a împins prețurile spot mai sus în majoritatea regiunilor, pe măsură ce cumpărătorii revin pentru a-și reface stocurile și a-și asigura acoperire pentru sfârșitul lui 2025, în timp ce analiștii avertizează că stocurile ridicate și intrarea pe piață a recoltei SUA ar putea, totuși, limita un raliu prelungit.

În zona Mării Negre și în Asia Centrală, semnalele de pe partea de ofertă au continuat să evidențieze o disponibilitate globală confortabilă, dar cu constrângeri regionale semnificative. Ucraina se așteaptă acum ca recolta sa de cereale din 2025 să ajungă la aproximativ 60 milioane tone, plus până la 20 milioane tone de oleaginoase, oficialii estimând că în jur de două treimi din această producție vor fi exportate, ceea ce consolidează statutul țării de furnizor de bază de grâu, porumb și oleaginoase. În același timp, exporturile cumulate de cereale și leguminoase de la 1 iulie se ridică la doar 12,14 milioane tone, în scădere cu 32% de la an la an, cu livrările de porumb reduse la jumătate și cu scăderi vizibile și la grâu și orz – un reflex clar al blocajelor logistice persistente și al coridoarelor comerciale reconfigurate. Kazahstanul adaugă o competiție suplimentară în regiune, după ce a recoltat un nivel record de 27,1 milioane tone de cereale, inclusiv 20,3 milioane tone de grâu, și a exportat deja 3,1 milioane tone în perioada 1 septembrie – 27 noiembrie către cumpărători din Asia Centrală, Iran, Azerbaidjan și Afganistan.

Australia a rămas în centrul atenției pe două fronturi: culturi și bovine. Pe partea de culturi, sondajele realizate înaintea actualizării ABARES din această săptămână sugerează că țara este pe cale să înregistreze a treia cea mai mare recoltă de grâu din istorie, cea mai mare recoltă de orz de până acum și a doua cea mai mare recoltă de rapiță, analiștii ridicând estimările de producție pe fondul ploilor căzute la momentul oportun înainte de recoltare în sud și al randamentelor mai bune decât se aștepta în vest. Aproximativ 2–3 milioane tone de grâu din jurul zonei Esperance, în Australia de Vest, ar putea fi retrogradate la calitate furajeră după ploile recente, însă volumele par în continuare ridicate față de anii trecuți și probabil vor consolida narativul global al excedentului de cereale. Pe partea de creștere a animalelor, expansiunea rapidă a sectorului de vită îngrășată cu cereale – ferme feedlot precum Gundamain, care își dublează capacitatea în timp ce îngrașă mii de bovine Black Angus cu orz, siloz, semințe de bumbac și melasă – ajută Australia să câștige cotă de piață de la exportatorii din SUA pe piețele asiatice care apreciază carnea de vită „grain-fed”, adâncind legătura structurală dintre cererea de furaje din Australia și balanța regională a cerealelor.

Piețele de uleiuri vegetale au fost puternic influențate de politici și de achizițiile forward din Asia. India a realizat achiziții neobișnuit de îndelungate de ulei de soia sud-american, asigurându-și peste 150.000 tone pe lună pentru perioada aprilie–iulie 2026, la un discount de aproximativ 20–30 $/t față de uleiul de palmier pentru același interval. Traderii spun că această „asigurare” reflectă așteptările că extinderea planificată de Indonezia a mandatului de biodiesel de la B40 la B50, la finalul lui 2026, va absorbi volumele exportabile de ulei de palmier și va împinge prețurile globale ale palmei mai sus, în timp ce recoltele mai slabe de floarea-soarelui din zona Mării Negre și din Europa ar putea restrânge disponibilitatea de ulei de floarea-soarelui. Spread-urile forward arată deja uleiul de floarea-soarelui din Marea Neagră tranzacționându-se cu 230–250 $/t peste uleiul de soia sud-american pentru această perioadă, deși pe termen scurt uleiul de palmier rămâne cu 90–100 $/t mai ieftin decât uleiul de soia, determinând unii importatori indieni să anuleze încărcături de ulei de soia cu livrare apropiată și să revină la palmier, în pofida preferinței sezoniere pentru soia în timpul iernii.

Pe segmentul palmei propriu-zise, evoluțiile din Indonezia și Malaezia au continuat să recalibreze reperele de preț. Indonezia a redus prețul de referință pentru uleiul de palmier brut la 926,14 $/t pentru decembrie, de la 963,75 $/t în noiembrie, scăzând taxa la export la 74 $/t și menținând o taxă suplimentară egală cu 10% din prețul de referință. Datele oficiale arată că exporturile de ulei de palmier ale Indoneziei (excluzând uleiul de sâmburi de palmier, oleochimicalele și biodieselul) au crescut cu 7,83% de la an la an, la 19,49 milioane tone în perioada ianuarie–octombrie, iar asociația de profil GAPKI raportează că, până acum, inundațiile grave din Sumatra nu au avut un impact major asupra producției. Malaezia, în schimb, este așteptată să raporteze exporturi de ulei de palmier de aproximativ 1,26 milioane tone în noiembrie, în scădere de la circa 1,50 milioane tone în octombrie, ceea ce întărește ideea că schimbările de fluxuri comerciale – și nu lipsa absolută de ofertă – sunt, în prezent, principalul factor care determină spread-urile și valorile relative dintre uleiul de palmier, uleiul de soia și uleiul de floarea-soarelui.

În fine, dinamica bolilor și a sectorului proteinelor animale a adăugat un nivel mai indirect, dar totuși relevant, la sentimentul de pe piețele de cereale și oleaginoase. Spania se confruntă cu un focar de pestă porcină africană la porcii mistreți din apropiere de Barcelona, cu până la 14 suspiciuni de infectare și aproximativ o treime dintre certificatele de export de carne de porc suspendate temporar – o amenințare serioasă pentru o industrie a exportului de porc evaluată la 8,8 miliarde de euro pe an. Mai mulți cumpărători cheie, inclusiv Taiwan, China, Regatul Unit și Mexic, au impus deja interdicții sau suspendări ale importurilor de porc spaniol, mișcări care ar putea schimba tiparele cererii de furaje și fluxurile comerciale de carne în Europa și dincolo de ea. Combinate cu planul Australiei de a-și dubla capacitatea de vită îngrășată cu cereale până în 2027, aceste evoluții subliniază faptul că piețele de proteine animale sunt într-o fază de transformare și că schimbările din lanțurile de aprovizionare cu carne de porc și vită pot avea efecte de durată asupra cererii de cereale și oleaginoase.