Grâu

Grâul de la Chicago începe ziua de marți cu un ton mai moale, contractul CBOT cu scadență decembrie 2025 tranzacționându-se în jur de 5,30 1/4 USD per bushel, în timp ce piața extinde pierderile moderate de luni, iar grâul de iarnă conduce slăbiciunea. Peste noapte, contractele futures SRW au mai scăzut cu 3 1/4 cenți, HRW a coborât cu 4 cenți, iar HRS a rămas stabil, lăsând întregul complex în scădere de la începutul săptămânii și pe minus de la începutul anului pentru toate cele trei clase de grâu din SUA. Open interest-ul este în creștere atât la Chicago, cât și la Kansas City, indicând un nou interes de vânzare, în timp ce nu au fost înregistrate noi livrări pe contractele de grâu de la Chicago și doar un număr redus pe contractele de la Kansas City. Din punct de vedere fundamental, inspecțiile la export pentru grâul american rămân moderate, la 384.881 tone pentru săptămâna încheiată la 27 noiembrie, cu Vietnam și Mexic ca destinații-cheie, chiar dacă livrările din anul de comercializare sunt cu aproximativ 20% peste nivelul de anul trecut. Datele întârziate privind vânzările la export arată aproape 500.000 de tone de grâu vândute în săptămâna de la 23 octombrie, mult peste volumul din săptămâna precedentă și față de aceeași perioadă a anului trecut, iar noua cerere din licitația Algeriei pentru 50.000 de tone de grâu moale de panificație, plus achiziția de 65.000 de tone de către Coreea de Sud, aduc un sprijin suplimentar. Evaluările culturilor de grâu de iarnă din Kansas s-au îmbunătățit, 66% din suprafețe fiind acum în stare de la bună la foarte bună, iar indicele Brugler500 urcă ușor, atenuând îngrijorările legate de oferta din SUA, chiar dacă unele zone nordice cu grâu de iarnă se confruntă cu temperaturi de tip winterkill, sub o acoperire protectoare de zăpadă.

Porumb

Porumbul din SUA se tranzacționează ușor mai ferm în primele ore ale sesiunii de marți, contractul CBOT cu scadență decembrie 2025 fiind cotat aproape de 4,32 3/4 USD per bushel, revenind moderat după ce luni a cedat o parte din avansul obținut săptămâna trecută. Mișcările peste noapte au lăsat contractele futures aproximativ neschimbate, însă piața rămâne în scădere cu circa 5,3% de la începutul anului, în timp ce prețul mediu național spot la porumb a coborât la 3,99 USD per bushel. Open interest-ul a scăzut cu peste 8.700 de contracte luni, în principal pe lunile apropiate, iar alte 76 de livrări au fost alocate pe contractul cu scadență în decembrie, subliniind o piață care încă „digera” stocurile din vechea recoltă. Pe partea de cerere, inspecțiile săptămânale la export pentru porumbul din SUA s-au situat la un nivel solid, de 1,421 milioane tone, cu aproape 50% peste aceeași săptămână a anului trecut, deși sub nivelul din săptămâna anterioară, Japonia, Mexic și Columbia fiind principalele destinații. Exporturile cumulate de porumb pentru 2025/26 se ridică acum la 18,97 milioane tone, cu peste 70% peste ritmul de anul trecut, în timp ce vânzările totale de porumb (livrate plus nelivrate) sunt cu 37% mai mari de la an la an, la 35,37 milioane tone, în pofida unei încetiniri săptămânale a noilor vânzări la 1,8 milioane tone și a unor volume deja contractate în avans pentru 2026/27.

Soia

Soia prezintă o rezistență relativă la începutul zilei de marți, contractul CBOT cu scadență ianuarie 2026 tranzacționându-se în jurul valorii de 11,28 USD per bushel, recuperând o parte din scăderea de 9 3/4 cenți de luni, în condițiile în care contractele futures sunt cu peste 13% mai sus de la începutul anului. Câștigurile de circa 4 1/4 cenți peste noapte și piețele mai ferme ale uleiurilor vegetale din China și Malaezia oferă suport, deși prețul mediu național spot pentru boabele de soia a coborât la 10,57 1/2 USD per bushel. Open interest-ul a scăzut cu peste 3.100 de contracte luni, cu o reducere semnificativă a pozițiilor pe ianuarie, în timp ce contractele futures pe srot de soia s-au slăbit, iar uleiul de soia a înregistrat creșteri solide, reflectând o schimbare în curs a marjelor de procesare și a raporturilor dintre produse. Inspecțiile săptămânale la export pentru soia din SUA au ajuns la 920.194 tone, în creștere față de săptămâna anterioară, dar la mai puțin de jumătate față de volumul de anul trecut pentru aceeași perioadă și, important, fără nicio livrare către China; Italia, Egipt și Mexic au fost principalii cumpărători. De la începutul anului de comercializare, la 1 septembrie, exporturile însumează 11,87 milioane tone, cu aproximativ 45,6% sub nivelul de anul trecut, chiar dacă datele întârziate despre vânzările la export indică un volum robust de 1,45 milioane tone de noi vânzări de soia în săptămâna încheiată la 23 octombrie și rezervări de srot de soia (640.021 tone) și ulei de soia (29.820 tone) peste așteptări, ceea ce subliniază că cererea pentru produse compensează parțial fluxurile mai slabe de boabe.

Factorii globali ai pieței și titlurile-cheie

Interacțiunea puternică dintre piețele futures, piața fizică și cea a uleiurilor vegetale modelează tonul global al pieței cerealelor de astăzi. La Chicago, grâul, porumbul și soia au o evoluție mixtă de la începutul săptămânii – grâul este sub presiune, iar soia rămâne pozitivă de la începutul anului, în timp ce srotul de soia este ușor mai sus, iar uleiul de soia a crescut cu aproape 31% de la începutul anului. Contractele agricole chineze cu scadență în ianuarie sunt, la rândul lor, mixte: soia este ușor în creștere, srotul de soia mai slab, iar uleiul de soia și uleiul de palmier mai ferme, oglindind câștigurile uleiului de palmier din Malaezia, care a urcat cu 63 ringgit (circa 1,5%), până la 4.157. Creșterea prețurilor uleiurilor vegetale strânge balanța pe segmentul oleaginoaselor și poate oferi suport suplimentar pentru soia și rapiță, mai ales în combinație cu un open interest robust pe uleiul de soia și cu un ritm constant al înregistrărilor de livrări, chiar dacă pe bursa americană se observă o anumită lichidare netă de poziții la soia și srot.

Vremea rămâne un factor central atât pentru grâu, cât și pentru cerealele grosiere în principalele regiuni producătoare. În America de Nord, zonele nordice cu grâu de iarnă din SUA se confruntă cu temperaturi la nivel de winterkill, dar se așteaptă ca stratul consistent de zăpadă să protejeze cultura, în timp ce Câmpiile Nordice rămân în mare parte uscate, cu ninsori izolate și temperaturi sub mediile normale. Câmpiile Centrale și Sudice se confruntă cu averse izolate și temperaturi persistent sub normale la începutul săptămânii, înainte ca acestea să se apropie treptat de valorile normale, condiții care influențează umiditatea solului și prinderea culturilor de grâu de iarnă și care, indirect, contează pentru potențialul de semănat de primăvară. În Asia de Sud, vremea răcoroasă și uscată din marile regiuni grâiere ale Indiei sprijină finalizarea la timp a semănatului în următoarele 10–15 zile, consolidând așteptările pentru o producție solidă în 2026, în timp ce în Asia de Sud-Est ploile torențiale și inundațiile din nordul Sumatrei și din Peninsula Malaezia pot perturba logistica și lucrările pe câmp la palmierul de ulei, alimentând astfel complexul uleiurilor vegetale.

Vremea din America de Sud este puternic divizată și reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de urmărit în sesiunea de tranzacționare de astăzi. Ploi abundente și persistente continuă în centrul Braziliei, în special în Mato Grosso, Mato Grosso do Sul și sudul statului Goias, unde aversele răzlețe domină prognoza până vineri, pe fondul unor temperaturi apropiate de normal – condiții care, în general, favorizează dezvoltarea soiei și a primei culturi de porumb, dar care, în unele zone, implică risc de exces de apă și de reînsămânțare. În contrast, Pampasul argentinian se confruntă cu condiții mult mai uscate, cu doar averse izolate în provinciile Cordoba, Santa Fe și Buenos Aires și temperaturi care trec de la valori sub normale la peste normale la jumătatea săptămânii – un model care ridică semne de întrebare pentru grâul ajuns la maturitate și pentru culturile timpurii de vară și care vine după episoade recente de grindină ce au constituit deja un risc local pentru producția de grâu din Argentina. În sudul Braziliei, statele Rio Grande do Sul și Parana – zone-cheie pentru soia și porumb – tind spre un regim predominant uscat după aversele răzlețe de la începutul săptămânii, ceea ce face ca evoluția umidității din aceste regiuni să fie un alt factor important pentru așteptările privind oferta la nivel mondial.

Fluxurile de export și indicatorii de cerere din SUA rămân esențiali pentru formarea prețurilor. Datele săptămânale ale USDA privind inspecțiile arată că exporturile de porumb se mențin puternice față de anul trecut, exporturile de soia își revin de la o săptămână la alta, dar rămân mult sub nivelurile de acum un an, iar livrările de grâu se îmbunătățesc față de 2024, deși per total rămân moderate. Japonia este principalul importator în cazul porumbului, Vietnamul conduce la grâu, iar Italia la soia, ceea ce evidențiază o cerere robustă din partea unui set diversificat de cumpărători, chiar dacă China lipsește în mod vizibil din datele recente privind livrările și vânzările de soia din SUA. Datele întârziate pentru vânzările la export în săptămâna încheiată la 23 octombrie întăresc această dinamică: vânzările de porumb s-au temperat, dar au rămas consistente, vânzările de soia au depășit așteptările, însă sunt în continuare în urma anului trecut, iar vânzările de srot de soia și ulei de soia au depășit estimările pieței. Împreună, aceste cifre conturează imaginea unui complex al oleaginoaselor tot mai mult susținut de srot și ulei, în defavoarea exportului de boabe, și a unui segment al porumbului în care originea americană este extrem de competitivă și câștigă cotă de piață.

Ritmul de semănat și perspectivele de recoltă din Brazilia reprezintă un alt pilon major al sentimentului de piață de astăzi. Firma de consultanță AgRural estimează că 89% din suprafața cu soia a Braziliei pentru 2025/26 era semănată la 27 noiembrie, ușor sub nivelul de 91% de anul trecut, dar confortabil peste cel al săptămânii anterioare, precipitațiile inegale din zona Cerrado lăsând însă buzunare de uscăciune în Mato Grosso, Goias, Maranhao și Piaui. Porumbul de vară din regiunea de Centru-Sud este practic complet semănat, la 99%, peste nivelurile atât de săptămâna trecută, cât și de anul trecut. Pe partea de producție, Patria Agronegocios a ridicat ușor prognoza pentru producția de soia 2025/26 la 171,89 milioane tone, cu aproximativ 1,4% peste 2024/25, suprafața cultivată fiind estimată la 48,58 milioane hectare; în același timp, subliniază că această creștere a suprafețelor este cea mai mică din ultimele decenii și că neregularitățile climatice continuă să pună probleme începutului noii campanii. StoneX, în schimb, și-a redus prognoza pentru soia la 177,2 milioane tone și a diminuat perspectiva pentru recolta totală de porumb la 134,4 milioane tone, invocând precipitații inegale în state-cheie și posibile întârzieri în recoltarea soiei, care ar putea amâna semănatul celei de-a doua culturi de porumb – factori ce mențin o primă de risc meteorologic atât în contractele futures de soia, cât și în cele de porumb.

Dinamica exportatorilor din regiunea Mării Negre și din America de Sud trimite semnale mixte pentru oferta medie pe termen mediu de grâu și porumb. În Rusia, Argus anticipează o producție de grâu în 2026/27 de aproximativ 86,5 milioane tone, ușor sub recolta din 2025/26, dar în linie cu media pe cinci ani, producția de grâu de iarnă fiind așteptată să urce ușor la 62 milioane tone, chiar dacă semănatul de toamnă încetinește din cauza ploilor, iar unii fermieri își mută suprafețele către oleaginoase mai profitabile. Umiditatea solului a fost refăcută în majoritatea regiunilor producătoare de grâu, inclusiv în zonele afectate de secetă, precum Rostov și unele părți din Krasnodar, ceea ce sprijină potențialul de producție al culturilor de iarnă. În Ucraina, exporturile agricole din noiembrie au crescut cu 12% de la o lună la alta, până la circa 5 milioane tone, în principal datorită majorării livrărilor de cereale, în timp ce Ministerul Economiei raportează 12,38 milioane tone de cereale exportate în 2025/26 până în prezent, față de aproape 18 milioane tone în aceeași perioadă a anului trecut. În același timp, recolta de grâu din 2026 este proiectată oficial la 24–25 milioane tone, în creștere de la 23 milioane în 2025, cu 4,7 milioane hectare deja semănate cu grâu de iarnă și fără restricții la export anticipate pentru anul de comercializare 2025/26 – toate acestea semnalând că presiunea concurențială a regiunii Mării Negre va rămâne puternică pe piețele de export pentru grâu și porumb.

Paraguay și Argentina adaugă nuanțe suplimentare la așteptările privind oferta sud-americană, în special la soia și porumb. Prima recoltă de soia a Paraguayului din 2026 este acum așteptată să înceapă cu câteva săptămâni mai târziu decât în mod normal, în a doua jumătate a lunii ianuarie, după ce vremea rece a încetinit dezvoltarea timpurie a culturilor, deși organizația de profil Capeco vede în continuare producția cumulată din cele două recolte anuale în apropierea pragului de 10 milioane tone înregistrat în 2025. Umiditatea solului este, în general, adecvată, ajutată de ploi bune în timpul semănatului, dar unele regiuni au acum nevoie de precipitații suplimentare, iar o întârziere a primei recolte ar putea comprima fereastra pentru o a doua cultură de soia sau pentru trecerea la porumb, limitând potențial oferta regională. A doua recoltă de porumb a Paraguayului din acest an a depășit 6 milioane tone, iar nivelurile ridicate ale apelor pe râurile Paraguay și Parana facilitează în prezent traficul barjelor, susținând fluxurile de export și ajutând la transportul eficient al cerealelor și oleaginoaselor către piețele globale.

Piața internă a grâului din Brazilia este sub o presiune semnificativă, cu implicații pentru fluxurile comerciale regionale și pentru prețuri. Sectorul urmărește îndeaproape recolta din Argentina, unde Bursa de Cereale din Buenos Aires prognozează un volum record de 25,5 milioane tone de grâu, cu 1,5 milioane tone peste estimările anterioare și peste recordul precedent din 2021/22. Acest avânt al ofertei argentiniene, combinat cu un dolar american mai slab față de realul brazilian, a consolidat presiunile descendente asupra prețurilor grâului în Brazilia. În noiembrie, datele Cepea arată că prețurile grâului în Paraná au avut o medie de 1.196,69 BRL per tonă, cel mai scăzut nivel din octombrie 2023 și considerabil sub nivelul de anul trecut în termeni reali; prețurile din Rio Grande do Sul sunt la cele mai slabe niveluri din începutul lui 2018, iar în Santa Catarina s-au înregistrat, de asemenea, scăderi anuale semnificative, doar São Paulo arătând o mică creștere față de luna anterioară, dar în continuare un declin accentuat la nivel anual. Prețurile angro între procesatori au scăzut, în general, în statele sudice, iar prețurile plătite fermierilor au fost stabile sau ușor mai mici, indicând o ofertă internă confortabilă și o presiune competitivă puternică din partea exporturilor argentiniene către Brazilia.

Schimbările structurale pe termen lung din Rusia și evoluțiile logistice și de export pe termen scurt din alte regiuni adaugă noi straturi la balanța globală. A doua cea mai mare bancă din Rusia, VTB, intenționează să consolideze activele agricole naționalizate din sud într-un mare holding agricol, Agrocomplex Labinski, care controlează 240.000 hectare și produce cereale, lapte, zahăr și alte produse, exportând până la 400.000 tone de cereale și oleaginoase anual. Strategia vizează extinderea procesării interne și a produselor cu valoare adăugată mai mare pe baza cerealelor, cu o posibilă vânzare ulterioară a holdingului – mișcări care semnalează o consolidare continuă, susținută de stat, a agriculturii ruse și care ar putea întări influența țării pe piața mondială a cerealelor. Între timp, asociațiile producătorilor agricoli din Ucraina se așteaptă ca ritmul actual ridicat al exporturilor să continue și în decembrie, în special la porumb, pe măsură ce recoltatul avansează, iar un nou val de licitații și cererea din Africa de Nord și Asia mențin activ comerțul maritim. Împreună, acești factori subliniază o piață în care originile din regiunea Mării Negre și din America de Sud rămân centrale în definirea reperelor de preț pentru grâu, porumb și oleaginoase.

Pe partea de cerere și în plan inter-sectorial, dinamica proteinelor animale și a bolilor influențează discret așteptările privind consumul de furaje și oleaginoase. Producția comercială de vită și porc din SUA a scăzut cu 2,6% de la an la an în octombrie, producția de vită fiind în declin cu 5,7%, iar cea de porc ușor în creștere, cu 0,3%, ceea ce sugerează o cerere totală de furaje puțin mai slabă din partea efectivelor de bovine, dar un consum stabil spre ferm din partea sectorului de porcine. Datele privind vânzările la export arată că Mexicul este cumpărătorul dominant de soia și porumb din SUA în săptămâna încheiată la 23 octombrie și un important cumpărător de carne de porc americană, subliniind rolul său ca hub regional-cheie al cererii. În Europa, Spania – unul dintre cei mai mari producători de carne de porc din UE – mobilizează măsuri pentru a controla un focar de pestă porcină africană la mistreți în apropiere de Barcelona, dar a confirmat cu China că exporturile de carne de porc pot fi reluate din regiunile neafectate de virus, în baza unui protocol de regionalizare deja existent. Având în vedere că China reprezintă 42% din exporturile de carne de porc ale Spaniei către piețele din afara UE, iar Spania este principalul producător din bloc, menținerea acestor fluxuri este esențială pentru oferta globală de carne de porc și, prin efect de lanț, pentru cererea de cereale furajere și oleaginoase – un factor pe care piețele îl vor urmări îndeaproape, alături de evoluția măsurilor de control al bolilor.