Ucraina se îndreaptă către o recoltă solidă de porumb, în timp ce Turcia rămâne puternic dependentă de importurile de floarea-soarelui, iar România se confruntă cu o combinație neobișnuită de prețuri ferme la porumb și presiune severă asupra capacității de depozitare.

Piața cerealelor și oleaginoaselor din regiunea Mării Negre intră în toamnă cu semnale foarte diferite privind oferta de la o țară la alta. Ucraina este încă așteptată să obțină producții importante de porumb și floarea-soarelui, în ciuda condițiilor dificile din timpul verii, recolta mai bună de floarea-soarelui din Turcia nu va elimina necesarul de import, iar România se confruntă cu prețuri ferme la porumb și cu presiuni logistice considerabile din cauza capacității limitate de depozitare.

Perspectiva porumbului ucrainean rămâne surprinzător de solidă

În ciuda secetei prelungite din vestul Ucrainei și a condițiilor neuniforme din timpul verii, cele mai recente estimări indică un randament al porumbului ușor peste media ultimilor cinci ani. Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene estimează un randament mediu pentru porumbul boabe de 7.40 t/ha, ceea ce ar duce producția națională la aproximativ 35.1 milioane de tone.

Perspectivele pentru floarea-soarelui sunt de asemenea relativ rezistente. Randamentul mediu este prognozat la 2.29 t/ha, ușor peste media pe cinci ani, iar producția este estimată la 14 milioane de tone. Soia reprezintă excepția clară: producția este proiectată la doar 3.68 milioane de tone, cu 23% sub media ultimilor cinci ani, reflectând atât randamente mai reduse, cât și suprafețe cultivate mai mici.

Rezultatul este o imagine mixtă pentru oferta regională. Ucraina ar putea rămâne o sursă importantă de porumb și floarea-soarelui, în timp ce perspectiva mult mai slabă pentru soia restrânge balanța acestei oleaginoase.

Recolta de floarea-soarelui a Turciei se îmbunătățește, dar necesarul de import rămâne ridicat

Producția de floarea-soarelui a Turciei este prognozată la 1.8 milioane de tone în 2026/27, cu aproximativ 550,000 de tone peste sezonul precedent, susținută de condiții meteorologice mai bune și de o extindere moderată a suprafeței cultivate la aproximativ 770,000 de hectare. Până la mijlocul lunii septembrie, aproximativ 60% din recoltă fusese deja strânsă.

Producția mai mare nu elimină însă necesitatea importurilor. Consumul intern de floarea-soarelui este estimat la 3.4 milioane de tone, în timp ce importurile de semințe de floarea-soarelui sunt prognozate la aproximativ 1.8 milioane de tone. Pentru perioada septembrie–noiembrie au fost deja contractate aproximativ 400,000 de tone.

Turcia rămâne astfel o sursă importantă de cerere regională. Chiar și cu o recoltă internă mai bună, industria de procesare va continua să depindă puternic de semințele importate, menținând fluxurile de oleaginoase din regiunea Mării Negre în centrul comerțului regional.

Porumbul românesc se tranzacționează peste grâu, iar depozitarea devine un blocaj

La începutul campaniei de recoltare a porumbului, România înregistrează din nou o relație neobișnuită între prețuri, porumbul tranzacționându-se peste grâu. 

Provocarea mai urgentă este însă logistica. România așteaptă aproximativ 31.4 milioane de tone de cereale, în timp ce capacitatea licențiată de depozitare este estimată la doar 16.5 milioane de tone. Chiar și după luarea în calcul a volumelor deja direcționate către export, rămâne un deficit important de spațiu de depozitare.

Randamentele la porumb sunt descrise ca fiind bune în multe regiuni și ajung până la 8 t/ha fără irigații, în pofida unei suprafețe cultivate mai reduse. Combinația dintre prețuri relativ ferme și randamente bune este favorabilă producătorilor, însă costurile de uscare, energie și depozitare continuă să reducă o parte din acest avantaj.

Piețele regionale ale grâului și porumbului rămân sub presiune

Piața mai largă a cerealelor rămâne slabă, în pofida unor semnale de ofertă regională mai restrânsă. Contractele la termen pentru grâu au încheiat ședința de miercuri în scădere, iar porumbul a slăbit de asemenea. În același timp, Coceral și-a redus prognoza pentru producția de porumb din Uniunea Europeană și Regatul Unit în 2026 de la 52.7 milioane de tone la 48.6 milioane de tone, iar estimarea pentru Franța a fost redusă deosebit de puternic la 7.6 milioane de tone.

Pentru regiunea Mării Negre, tema principală nu este, prin urmare, un deficit sau un excedent uniform, ci diferențele tot mai mari dintre producție și logistică de la o țară la alta. Ucraina păstrează un potențial important la porumb și floarea-soarelui, Turcia continuă să genereze o cerere considerabilă pentru importuri de oleaginoase, iar recolta puternică a României se lovește de capacitatea limitată de depozitare. Aceste diferențe ar putea menține fluxurile comerciale regionale active chiar dacă prețurile internaționale ale cerealelor rămân sub presiune.