Exporturile mai slabe din Rusia și Ucraina, costurile de asigurare de cinci ori mai mari și extinderea rutelor prin România redesenează comerțul cu cereale din întreaga regiune a Mării Negre.
Piața cerealelor din Marea Neagră traversează o perioadă în care disponibilitatea fizică a mărfii nu mai poate fi analizată separat de capacitatea acesteia de a ajunge pe piețele internaționale. Riscul militar, atacurile asupra navelor comerciale, costurile mai mari ale asigurărilor și presiunea asupra rutelor maritime tradiționale limitează exporturile Rusiei și Ucrainei și sporesc simultan importanța României, Bulgariei și a coridoarelor de transport dunărene.
Exporturile rusești de grâu se îndreaptă spre minimul ultimilor cinci ani
Exporturile rusești de grâu pentru 2026/27 sunt prognozate la 40 milioane de tone, cel mai redus nivel din ultimii cinci ani. Estimarea a fost redusă cu 3 milioane de tone și implică o scădere de 17% față de 2025/26. Producția rămâne estimată la 88 milioane de tone, în timp ce stocurile finale au fost majorate la 19.03 milioane de tone, de la 16.09 milioane anterior.
Problema centrală este logistica. Exportatorii ruși folosesc tot mai mult rute prin Marea Baltică pe fondul atacurilor din Marea Neagră și Marea Azov. Exporturile mai mici, în condițiile unei producții neschimbate, înseamnă acumularea unor volume mai mari în interiorul Rusiei și reducerea disponibilității pe rutele tradiționale ale Mării Negre.
Exporturile Ucrainei se contractă de asemenea
Exporturile ucrainene de grâu sunt estimate la 12.2 milioane de tone, cel mai redus nivel din ultimii 12 ani. O altă estimare din sursă indică faptul că principala organizație agricolă din Ucraina se așteaptă la cel mult 11 milioane de tone în 2026/27. Din iulie au fost exportate doar 3.13 milioane de tone de grâu, cu 44% mai puțin față de anul trecut.
APK-Inform majorează estimarea producției ucrainene de grâu la 25.5 milioane de tone, dar reduce prognoza pentru exporturile totale de cereale cu 6.5%, la 31.7 milioane de tone. Producția de porumb este redusă la 31.8 milioane de tone.
România își extinde rolul de coridor logistic
Ucraina și România au convenit să majoreze traficul feroviar către Constanța de la șase la zece perechi de trenuri pe zi. În paralel, obiectivul pentru Canalul Sulina este de cel puțin 10 nave la intrare și 10 la ieșire zilnic.
Planurile includ dispecerizare comună, regim special în perioadele de aglomerare, navigație extinsă pe timp de noapte și o utilizare mai amplă a porturilor Galați și Brăila.
Aceste măsuri consolidează rolul României în exporturile ucrainene, dar cresc și presiunea asupra infrastructurii din Constanța, de pe Dunăre și de la frontieră.
Riscul maritim ajunge tot mai aproape de coasta Bulgariei
Noile atacuri asupra navelor comerciale din apropierea litoralului bulgăresc schimbă evaluarea riscului pentru întreaga parte vestică a Mării Negre. Costurile de asigurare a mărfurilor au crescut de cinci ori, iar operatorii devin mai prudenți în ceea ce privește transporturile către porturile bulgărești.
Această evoluție este importantă pentru piața regională, deoarece România și Bulgaria sunt atât exportatori, cât și rute alternative pentru o parte dintre fluxurile Mării Negre. Costul mai mare al asigurărilor și transportului reduce valoarea netă care ajunge la producător.
Ofertele din România și Bulgaria ating maxime ale ultimilor trei ani
Oferta mai restrânsă din regiune se reflectă deja în piața fizică. Ofertele de grâu din porturile României și Bulgariei au urcat la maxime ale ultimilor trei ani.
La Constanța, cotațiile fizice prezentate în sursă sunt de aproximativ 234 euro/tonă pentru grâul panificabil, 219 euro/tonă pentru grâul furajer, 222 euro/tonă pentru porumb, 214 euro/tonă pentru orzul furajer, 473 euro/tonă pentru floarea-soarelui și 505 euro/tonă pentru rapiță.
Piața regională a porumbului rămâne tensionată
Recoltele slabe din Europa Centrală și de Est susțin cererea pentru porumb din regiunea Mării Negre și Balcani. Ungaria ar putea avea nevoie de 1.5–2 milioane de tone de importuri, iar România și Serbia se numără printre posibilii furnizori. România dispune, potrivit sursei, de 1.5–2 milioane de tone potențial exportabil, iar Serbia de aproximativ 1 milion de tone.
Ucraina are un potențial mult mai mare, de aproximativ 27 milioane de tone, însă valorificarea lui depinde direct de viteza și capacitatea rutelor logistice.
Rapița arată un decalaj major de preț
Rapița ucraineană este oferită la aproximativ 434–456 dolari/tonă CPT, diferența față de nivelurile românești depășind 100 dolari/tonă. Acest decalaj poate reduce interesul pentru originea mai scumpă și amplifică concurența în regiune.
Pe piața internă ucraineană, unii procesatori au oprit temporar achizițiile, în timp ce alții cumpără până la 410–420 dolari/tonă CPT.
Marea Neagră se reorganizează în jurul logisticii
Tendința dominantă este că producția nu mai poate fi separată de transport. Rusia redirecționează fluxurile spre Baltica, Ucraina caută capacitate suplimentară prin România și Dunăre, Bulgaria întâmpină dificultăți în evacuarea propriilor stocuri, iar Constanța devine un nod și mai important pentru regiune.
În acest context, prețul cerealelor este tot mai mult influențat de disponibilitatea unei nave, siguranța traseului, capacitatea feroviară și costul asigurării, nu doar de cantitatea produsă.