România, unul dintre principalii exportatori de cereale din UE, a traversat o săptămână marcată de evenimente meteorologice extreme între 2 și 9 mai. Ploi torențiale, furtuni cu grindină și chiar ninsori târzii au afectat mai multe regiuni agricole, în special în județele Dolj și Mehedinți. Aceste anomalii au provocat daune severe culturilor, infrastructurii rutiere și facilităților de depozitare, determinând autoritățile locale și companiile de asigurări să evalueze situația drept catastrofală. Deși agronomii consideră că aceste precipitații pot contribui la rezervele de apă și pot îmbunătăți structura solului pe termen lung, există temeri crescânde legate de răspândirea bolilor și de dezvoltarea întârziată a culturilor. Contrastul dintre umiditatea benefică și inundațiile distructive reflectă imprevizibilitatea tot mai mare a condițiilor agricole din regiune. În ciuda acestor dificultăți, România avansează pe segmentul exporturilor, obținând acces la piața indoneziană de grâu în urma actualizării protocoalelor de certificare. Cu un conținut de proteină de 12–12,5%, mai mare decât media regională, grâul românesc câștigă competitivitate pe scena internațională. Ofertele FOB pentru livrare în iulie sunt în prezent în jur de 240 USD/tonă, poziționând România ca origine competitivă atât pentru piețele mediteraneene tradiționale, cât și pentru cele emergente din Asia de Sud-Est.

În alte părți ale regiunii, cel mai recent tender al Algeriei pentru grâu semnalează o schimbare strategică în politica de aprovizionare. Pe 15 mai, agenția de stat OAIC a achiziționat între 600.000 și 700.000 de tone de grâu moale, în principal din regiunea Mării Negre. Este notabil faptul că tenderul a exclus grâul francez, accentuând dependența crescândă a Algeriei de furnizori precum Rusia, România și Ucraina. Grâul, programat pentru livrare în iulie, a fost contractat la un preț aproximativ de 244,5 USD/tonă C&F, consolidând avantajul competitiv al regiunii. Această orientare reflectă nu doar sensibilitatea la preț, ci și avantajele logistice, deoarece porturile din Marea Neagră permit livrări mai rapide și o mai mare flexibilitate a rutelor comerciale. Pentru România și Ucraina, astfel de licitații deschid uși strategice pe piețele din Africa de Nord, într-un moment în care furnizorii din UE se confruntă cu o concurență în creștere și constrângeri reglementare.

În Ucraina, campania de însămânțare a culturilor oleaginoase avansează într-un ritm alert. Sămânarea soiei este înaintea ritmului din anul trecut, în timp ce plantările de rapiță stagnează din cauza ofertelor de preț nesatisfăcătoare. Fermierii ucraineni sunt reticenți în a vinde în avans într-o piață marcată de contractarea cererii, în special pentru cereale precum grâul și orzul. Prețurile oferite de Compania de Stat pentru Alimente și Cereale nu au reușit să atragă volume semnificative, în condițiile în care se confruntă cu presiunea ofertelor agresive din Rusia și România. Deși competitivitatea exporturilor din Ucraina rămâne esențială, sentimentul pieței este slab, iar costurile logistice oscilante obligă comercianții să adopte o abordare precaută.

Fermierii bulgari, în schimb, aleg să își păstreze recoltele. Până la jumătatea lunii mai, se estimează că aproximativ 2 milioane de tone de grâu și 500.000 de tone de semințe de floarea-soarelui sunt stocate în așteptarea unor semnale mai puternice de preț. Acest comportament reflectă o ezitare regională mai amplă, determinată de nemulțumirea față de nivelul actual al prețurilor și de incertitudinea privind calitatea și cantitatea viitoarei recolte. În timp ce perspectiva globală asupra pieței cerealelor este ușor negativă, din cauza stocurilor mari din SUA și America de Sud, bazinul Dunării rămâne tensionat, în special în ceea ce privește grâul de panificație. Vremea din a doua parte a lunii mai va fi decisivă: prea multe precipitații ar putea afecta calitatea, iar lipsa de ploi ar putea reduce randamentele, în special în sudul Balcanilor.

Rusia își menține poziția dominantă pe piețele de export, în special în ceea ce privește grâul și rapița. Cererea puternică din partea Chinei pentru rapița rusească rămâne constantă, iar politicile interne au încurajat continuarea cultivării și facilitarea exporturilor. Cu toate acestea, volatilitatea prețurilor se menține ridicată, alimentată de modelele imprevizibile de achiziție din Asia și de oscilațiile costurilor energetice și de transport. În același timp, campaniile agresive de export de grâu ale Rusiei, sprijinite de prețuri flexibile și de canale logistice eficiente, reduc marjele de profit pentru ceilalți exportatori din regiunea Mării Negre.

Turcia, la rândul ei, a intensificat importurile de semințe de floarea-soarelui pentru a acoperi deficitele interne. Această dependență tot mai mare de aprovizionarea regională, în special din Ucraina și Rusia, semnalează faptul că recolta națională din 2025 este sub amenințare. Acest aspect adaugă presiune asupra unei piețe a oleaginoaselor deja tensionate în regiune și evidențiază interdependența în creștere dintre producătorii din Marea Neagră și procesatorii mediteraneeni.

Privind spre viitor, mai mulți factori interconectați vor influența perspectivele fluxurilor de cereale și oleaginoase din regiunea Mării Negre. Vremea va fi determinantă. Modelele de precipitații din luna mai vor stabili atât cantitatea, cât și calitatea recoltelor în România, Bulgaria, Ucraina și sudul Rusiei. În același timp, accesul la piețe cunoaște o transformare tăcută. Pătrunderea României pe piața din Indonezia, reorientarea Algeriei de la grâul francez și dependența structurală a Turciei de oleaginoasele din regiune indică o diversificare pe termen lung a rutelor comerciale și a piețelor de destinație.

Se conturează astfel imaginea unei regiuni în tranziție. În ciuda adversităților — de la șocuri climatice la presiuni asupra prețurilor — producătorii din regiunea Mării Negre se adaptează. Exportatorii își diversifică piețele, fermierii își gestionează strategic stocurile, iar guvernele își revizuiesc politicile comerciale. Pe măsură ce regiunea intră în al treilea trimestru, piața cerealelor din Marea Neagră rămâne una dintre cele mai atent monitorizate din lume, cu volatilitatea ca factor ce oferă atât riscuri, cât și oportunități pentru cei pregătiți să navigheze în această realitate în continuă schimbare.