Piața cerealelor din regiunea Mării Negre s-a încheiat săptămâna cu un contrast puternic: stabilitate la grâu, dar pierderi dramatice la porumb și floarea-soarelui. Regiunea rămâne afectată de extreme climatice, întârzieri la recoltare și noi politici comerciale care pun fermierii sub presiune.
În Bulgaria, regiunea Dobrogea este cea mai afectată. Recoltarea florii-soarelui a început cu producții între 80 și 180 kg/da, cu aproape 50% mai mici decât anul trecut. Media estimată este de 150 kg/da, confirmând o scădere accentuată. Situația porumbului este și mai gravă, multe terenuri urmând să fie declarate calamitate, cu randamente estimate la doar 100–150 kg/da. Fermierii descriu cultivarea porumbului drept „sinucidere economică” fără irigații, după patru ani consecutivi de secetă și temperaturi extreme. Grâul a adus o ușoară ușurare, cu randamente mai mari cu 2% față de 2024, dar prețurile mai mici nu acoperă pierderile din culturile de primăvară.
Ucraina se confruntă și ea cu dificultăți. Până la sfârșitul lunii august, doar 0,3% din suprafețele de floarea-soarelui și soia au fost recoltate, față de 5–8% anul trecut. Maturizarea inegală și seceta persistentă au frânat progresul. În același timp, Kievul a introdus o taxă de export de 10% pentru soia și rapiță, cu excepții pentru fermierii și cooperativele care exportă propria producție. Măsura are ca scop protejarea industriei interne de procesare, dar riscă să provoace turbulențe pe termen scurt în fluxurile comerciale.
Rusia joacă rolul de factor de stabilitate, cu peste 100 MMT de cereale deja recoltate și o țintă oficială de cel puțin 135 MMT pentru 2025. În Turcia, recolta de grâu și orz este aproape finalizată, cu rezultate similare celor din anul trecut, însă recoltarea florii-soarelui este întârziată, ceea ce pune presiune suplimentară asupra echilibrului regional al oleaginoaselor.
Astfel, piața din regiunea Mării Negre prezintă o imagine duală: stabilitate la grâu și o criză profundă la porumb și floarea-soarelui. Riscurile climatice și lipsa irigațiilor rămân principalele amenințări pentru fermieri, în timp ce noile măsuri comerciale pot redesena fluxurile de export și competitivitatea țărilor din zonă.