Piața din regiunea Mării Negre încheie săptămâna într-un ton vizibil diferit față de început: fluxurile comerciale s-au redirecționat, procesatorii din flancul estic al UE se confruntă cu penurii de materii prime, iar modelele meteorologice indică acum o perioadă de zece zile mai umedă pentru Ucraina și sud-vestul Rusiei. Împreună, aceste aspecte rescriu riscurile pe termen scurt pentru balanța culturilor, nivelurile de bază și transportul maritim din regiune.
O poveste-cheie este rolul României ca intermediar și nu ca destinație finală pentru oleaginoasele ucrainene. Statisticile oficiale au prezentat 2024/25 ca un sezon „record” pentru importurile românești de soia, cu aproximativ 270 KMT aduse între septembrie–iulie, Ucraina consolidându-se din 2022 drept cel mai mare furnizor. Totuși, o mare parte din flux nu a rămas în țară: volume considerabile au trecut prin Portul Constanța în tranzit tehnic către piețe terțe. Această nuanță contează pentru formarea prețului și pentru capacitatea de procesare: disponibilitatea internă este mult mai redusă decât sugerează cifrele brute, în timp ce România rămâne în linii mari autosuficientă la nivel de uleiuri vegetale și cumpără doar în condiții de profitabilitate. Prin urmare, eticheta de „record” supraevaluează situația de pe teren, deoarece capacitatea reală de procesare este încă subutilizată, iar piața de soia rămâne echilibrată.
Fricțiunile de politică au amplificat efectul de tranzit. Procesatorii descriu regimul special de licențiere al CE din octombrie 2023 drept complex și lent, descurajând aplicațiile și direcționând cargourile ucrainene pe lângă cumpărătorii locali. Rezultatul este un volum vamal fără un impuls real al cererii interne, limitând presiunea descendentă asupra prețului la poarta fermei sau asupra marjelor de procesare din România. Privind spre 2025/26, mixul se poate schimba din nou dacă procesatorii ucraineni găsesc mai profitabil să prelucreze boabele la nivel local, reducând exporturile brute și, implicit, tranzitul prin Constanța.
Chiar dacă soia a tranzitat, comerțul cu floarea-soarelui al României a rămas activ. Scăderea suprafețelor cultivate cu floarea-soarelui în 2025 a fost compensată de randamente mai bune, ceea ce a menținut exporturile comparabile cu sezonul trecut, Turcia fiind piața principală în septembrie–octombrie. Totuși, marjele pe termen mediu par fragile: dacă prețurile la uleiul de floarea-soarelui nu cresc mai semnificativ în timpul iernii, economia de procesare pentru fabricile din România și cumpărătorii tradiționali din UE ar putea intra sub presiune între octombrie și martie.
De cealaltă parte a Dunării, Bulgaria a adoptat o postură defensivă. Procesatorii raportează un deficit acut de semințe în ciuda unei capacități instalate considerabile, după ce anii consecutivi de secetă au redus recolta de floarea-soarelui, iar restricțiile globale la import au limitat alternativele. Paradoxal, prețurile cu amănuntul la uleiul de floarea-soarelui aproape că nu s-au schimbat timp de cinci ani, în timp ce costurile de intrare și procesare au explodat, forțând vânzări în pierdere și provocând opriri intermitente ale fabricilor din lipsă de materii prime. Industria dezbate acum restricții temporare la exportul de semințe brute de floarea-soarelui și rapiță în favoarea exportului de produse rafinate cu valoare adăugată și șrot, pentru a menține fabricile în funcțiune și locurile de muncă.
Discrepanța dintre capacitatea și producția Bulgariei evidențiază presiunea. Țara a construit capacitatea de a procesa aproximativ 4 milioane tone de floarea-soarelui, dar sezonul acesta producția de ulei sugerează un volum mult mai mic pentru procesare; companiile au fost nevoite să oprească instalații și să piardă cote de piață externe, încercând să se reorienteze către rapiță și soia ca substituenți parțiali. Vocile din industrie susțin că prioritatea acordată procesării interne față de exportul de semințe brute ar putea stabiliza gradul de utilizare și sprijini ocuparea forței de muncă. Suprafața cultivată nu este soluția imediată: suprafețele cu floarea-soarelui au urcat la aproximativ 985.000 ha – un record – dar seceta a redus recolta de oleaginoase la cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu în 2024/25.
Vremea reprezintă al treilea pilon al narațiunii săptămânale. Prognozele indică acum episoade frecvente de ploi în Ucraina și SV Rusia în următoarele zece zile – o schimbare importantă după uscăciunea anterioară din părți ale zonei Mării Negre. Precipitațiile suplimentare ar trebui să îmbunătățească umiditatea solului înainte de repausul de iarnă al grâului, deși unele terenuri ucrainene au fost însămânțate după fereastra optimă și vor avea nevoie de un noiembrie cald pentru a se dezvolta suficient înaintea primelor înghețuri severe. Operațional, intervalele mai uscate din această săptămână au accelerat ritmul recoltării de floarea-soarelui și soia în Ucraina, dar umiditatea ridicată a boabelor a întârziat porumbul; fermierii fie usucă recolta, fie așteaptă vreme mai caldă sau un îngheț puternic pentru reducerea umidității.
Dincolo de nucleul Mării Negre, bazinele de aprovizionare adiacente modelează echilibrul regional. America de Sud rămâne în general favorabilă pentru semănat: în Brazilia, alternanța dintre perioadele scurte de secetă și fronturile de ploaie permite o însămânțare rapidă a soiei, în timp ce următoarele fronturi din Argentina vor aduce umiditate și vor sprijini starea grâului și dezvoltarea timpurie a porumbului. Europa, între timp, se prefigurează mai umedă săptămâna viitoare, lucru pozitiv pentru stabilirea grâului de iarnă, dar care ar putea încetini recoltarea porumbului și anumite lucrări agricole. Aceste tendințe externe contează deoarece un coridor atlantic bine aprovizionat și ritmul rapid al soiei braziliene pot limita orice potențial de creștere al prețurilor cauzat de îngrijorările meteo din Marea Neagră, cu excepția cazului în care riscurile locale asupra randamentelor se accentuează.
În cadrul mixului mai larg de oleaginoase, rapița rămâne un factor de echilibru discret. Stabilitatea suprafețelor și randamentele mai ridicate indică o recoltă mai mare de rapiță în Ucraina pentru 2026/27, aproape de 3,4 MMT, fermierii orientându-se spre oleaginoase după 2022 pentru o economie și o logistică mai bune. Seceta recentă a întârziat unele însămânțări, dar condițiile mai calde și mai umede la sfârșitul lui octombrie erau așteptate să îmbunătățească lucrările pe teren și să mențină suprafața recoltată comparabilă cu cea din sezonul trecut. Pentru procesatorii din regiunea Mării Negre și cumpărătorii din UE, această traiectorie oferă o ușurare pe termen mediu privind disponibilitatea semințelor, chiar dacă floarea-soarelui rămâne sensibilă la vreme.
Formarea prețurilor și bazele în coridorul Mării Negre sunt acum extrem de dependente de vreme. Dacă ploile se materializează și stabilizează grâul de iarnă din Rusia și Ucraina, programele de export din regiune pot rămâne agresive în T4 și început de T1, limitând valorile de înlocuire din UE. În schimb, orice revenire a secetei în perioada de repaus, combinată cu probleme logistice sau o recuperare mai lentă pe Mississippi, care să limiteze exporturile americane, ar putea lărgi diferențele dintre Marea Neagră și UE și ridica valorile FOB. Pentru uleiurile vegetale, dinamica politicilor din Indonezia și prețurile la uleiul de palmier reverberează în continuare asupra spreadurilor dintre uleiul de soia și cel de floarea-soarelui; dacă marjele de procesare din România și Bulgaria rămân reduse și penuria de semințe persistă, exporturile de produse rafinate s-ar putea restrânge, oferind primelor la uleiul de floarea-soarelui spațiu pentru a se menține, chiar și în fața ofertei ample de palmier.
În concluzie, tendința din Marea Neagră în această săptămână este o trecere precaută de la anxietatea legată de aprovizionare la riscul de execuție. Tranzitul de soia prin Constanța atenuează semnalul de „import” din titluri, procesatorii bulgari fac lobby pentru a ancora semințele brute pe plan intern, iar perspectivele de ploi încep să refacă rezervele de umiditate în zonele-cheie cu grâu de iarnă. Piața va calibra trei puncte de monitorizare în noiembrie: dacă ploile prognozate se confirmă în Ucraina și SV Rusia pentru a asigura culturile înainte de repausul de iarnă, dacă politica Bulgariei se coagulează în jurul păstrării mai multor semințe pe plan intern pentru a proteja procesarea și dacă procesatorii ucraineni de oleaginoase vor reține mai multă marjă local, reducând tranzitul boabelor brute și remodelând fluxurile prin portul Constanța. Fiecare dintre acestea va influența direct bazele, transportul și spreadurile din complexul Mării Negre în luna următoare.