Contractele futures la grâu din Chicago încep sesiunea de luni pe o bază mai solidă după corecția de săptămâna trecută, contractul SRW cu scadență decembrie 2025 fiind indicat în jur de 5,32 1/2 USD pe bushel, reflectând închiderea de vineri la 5,27 1/4 USD și o creștere peste noapte de 5 1/4 cenți. Complexul se tranzacționează pe fundalul unor factori fundamentali vizibil mai „grei”: USDA a majorat stocurile finale ale SUA pentru 2025/26 cu încă 57 milioane de busheli, până la 901 milioane, pe fondul unei revizuiri în sus a producției la 1,985 miliarde de busheli, în timp ce stocurile finale mondiale au fost crescute cu 7,37 milioane de tone, până la 271,43 milioane, datorită recoltelor mai mari în Argentina, Australia, Canada, Rusia și SUA. Totuși, piețele futures procesează în același timp și semnale de cerere favorabile – de la noi vânzări de export de grâu alb din SUA către Bangladesh, până la datele FranceAgriMer care arată că 89% din grâul moale francez este deja semănat, iar 98% din cultură este evaluată ca „bună–excelentă”, fapt ce susține potențialul de export al UE chiar și în contextul intensificării concurenței globale.

Porumbul deschide sesiunea de la Chicago cu contractele futures decembrie 2025 indicate aproape de 4,32 1/4 USD pe bushel, combinând închiderea de vineri la 4,30 1/4 USD cu o apreciere peste noapte de 2 cenți, după o săptămână care a lăsat contractul ușor mai sus în pofida unei corecții puternice vineri. Actualizarea mult întârziată „Crop Production” a USDA a redus doar marginal randamentul național, la 186 busheli pe acru, tăind producția cu 62 milioane de busheli până la 16,752 miliarde. Chiar și așa, ultimul raport WASDE a majorat stocurile de report pentru 2024/25 la 1,532 miliarde de busheli și oferta totală pentru 2025/26 la 18,309 miliarde, iar o cerere de export mai puternică (+100 milioane de busheli) a limitat creșterea stocurilor finale prognozate la 2,154 miliarde. Stocurile mondiale de porumb au fost ajustate ușor în jos, la 281,34 milioane de tone, în principal din cauza unei reduceri de 3,16 milioane de tone pentru China, în timp ce piețele americane trebuie să absoarbă și 4,9 milioane de tone de vânzări „flash” de porumb consemnate în perioada recentă a închiderii guvernamentale – un impuls important al cererii care atenuează parțial narativul de ofertă abundentă.

Contractele futures la soia încep ziua de luni cu un ton mai constructiv după o închidere slabă vineri, contractul apropiat noiembrie 2025 fiind indicat în jur de 11,22 1/4 USD pe bushel, incluzând închiderea de vineri la 11,12 3/4 USD și o apreciere peste noapte de 9 1/2 cenți. Piața echilibrează fundamentele ușor mai strânse din SUA cu o poveste puternică de ofertă din Brazilia. Pe plan intern, datele actualizate „Crop Production” plasează randamentul SUA la 53 de busheli pe acru, cu 0,5 sub cifra din septembrie, reducând producția cu 48 milioane de busheli la 4,253 miliarde și coborând stocurile finale pentru 2025/26 la 290 milioane. Pe partea de cerere, traderii se poziționează pentru un nou „crush” foarte puternic în octombrie, cu așteptări în jur de 209–210 milioane de busheli și stocuri de ulei apropiate de 1,25 miliarde de livre, în timp ce USDA a confirmat 1,3 milioane de tone de vânzări „flash” de soia în perioada închiderii, inclusiv 332.000 de tone către China. În paralel, Conab estimează producția de soia a Braziliei la un nivel record de 177,6 milioane de tone, cu exporturi care ar putea atinge 112,11 milioane de tone, în timp ce cererea internă robustă de șrot de soia continuă să susțină prețurile la numerar în Brazilia și întărește presiunea competitivă globală asupra boabelor americane.

Sesiunea de tranzacționare de astăzi este definită de un semnal puternic de cerere din partea complexului de export al SUA. Publicarea de către USDA a vânzărilor zilnice „flash” întârziate arată un total de 6,6 milioane de tone contractate în fereastra de închidere a guvernului, incluzând 4,9 milioane de tone de porumb și 1,3 milioane de tone de soia, cu peste un milion de tone de porumb către Mexic și volume semnificative de soia către China și destinații „necunoscute”. Aceste vânzări confirmă faptul că cumpărătorii internaționali au profitat de scăderea recentă a prețurilor pentru a-și asigura acoperirea pe termen înainte, sprijinind programele de export ale SUA exact în momentul în care piețele futures se confruntau cu prognoze mai grele de ofertă. Ele se adaugă la „backlog-ul” de vineri, format din vânzări mari de porumb în total de 4,915 milioane de tone și tranzacții consistente cu șrot de soia către Filipine, întărind ideea că, în pofida recoltelor record sau aproape record, cererea este încă foarte activă atât pe segmentul de furaje, cât și pe cel de procesare.

Pe segmentul grâului, știrile de astăzi evidențiază o hartă a comerțului global în schimbare, ancorată în decizii de politică în țări cheie importatoare și producătoare. Egiptul, de mult timp unul dintre cei mai mari importatori de grâu din lume, își propune acum să achiziționeze 5 milioane de tone de grâu local în sezonul următor, în încercarea de a avansa spre autosuficiență și de a-și reduce dependența de piața internațională. Ponderea statului în importuri a scăzut deja puternic la aproximativ 1,6 milioane de tone în prima jumătate a acestui an, după ce responsabilitatea pentru achiziții a trecut de la GASC la entitatea „Future of Egypt” legată de armată, care a abandonat licitațiile formale în favoarea negocierilor directe – alimentând tensiuni comerciale și o scădere semnificativă a volumelor de import. În același timp, India ia în calcul reluarea exporturilor de produse din grâu, precum făină și griș, după trei ani de restricții, pe fondul unor rezerve interne ample și al așteptărilor privind o recoltă excepțională după cel mai bun muson din ultimii cinci ani, cu o cotă inițială de export de aproximativ 1 milion de tone aflată în discuție. Împreună, pivotarea Egiptului spre interior și potențiala revenire a Indiei ca exportator pot modifica semnificativ fluxurile de comerț cu grâu către Asia, Africa și Orientul Mijlociu în lunile următoare.

Brazilia și Argentina rămân centrale în povestea de astăzi pentru soia și porumb, perspectivele de ofertă din America de Sud interacționând strâns cu cererea internă și dinamica valutară. În Brazilia, CEPEA raportează că cererea fermă pentru șrot de soia continuă să susțină prețurile la boabe pe piața internă, chiar dacă tranzacțiile spot sunt lente din cauza unui ecart larg între prețurile cerute de vânzători și ofertele cumpărătorilor. Indicii CEPEA/ESALQ pentru soia au crescut cu 0,5% atât în Paranaguá, cât și în Paraná în ultima săptămână, în timp ce prețurile medii en-gros au urcat cu 0,1%, iar prețurile la poarta fermei au rămas stabile. Ultima actualizare a Conab confirmă faptul că suprafața cu soia este estimată la aproximativ 49,06 milioane de hectare, cu 58,4% deja semănate până la 8 noiembrie, iar producția totală este prognozată la un nivel record de 177,6 milioane de tone – cu 3,6% peste sezonul anterior. Exporturile sunt prognozate să atingă un nou maxim de 112,11 milioane de tone, iar producția de șrot și ulei de soia este de asemenea estimată la niveluri apropiate de record. Aceste cifre consolidează rolul Braziliei ca origine principală în comerțul global cu oleaginoase, exercitând o presiune competitivă puternică asupra exporturilor SUA și influențând marjele de procesare la nivel mondial.

Fundamentele porumbului în Brazilia sunt la fel de esențiale pentru psihologia pieței de astăzi. CEPEA notează că, deși lichiditatea rămâne scăzută – mai ales în regiunea Centro-Oeste, unde vânzătorii sunt în mare parte absenți de pe piața spot – prețurile interne sunt ferme până la ușor mai ridicate în multe regiuni. În medie, prețurile la porumb au fost stabile pe piața en-gros și au crescut cu 0,7% pe piața extrabursieră între 6 și 13 noiembrie, iar indicele ESALQ/BM&FBovespa a închis la 67,46 reali pe sacul de 60 kg și este în creștere cu 2% în noiembrie, cel mai ridicat nivel din acest semestru. Brazilia a exportat 1,14 milioane de tone de porumb în primele cinci zile lucrătoare din noiembrie și ar putea ajunge la 4,33 milioane de tone pe parcursul lunii dacă ritmul actual se menține, doar ușor sub volumul de anul trecut. Conab estimează o creștere a suprafeței pentru prima recoltă de porumb cu 7,1%, până la 4,04 milioane de hectare, dar cu randamente cu 3,1% mai scăzute, ceea ce duce la o producție de 25,9 milioane de tone, în timp ce a doua și a treia recoltă ar urma să ridice producția totală pentru 2026 la 138,4 milioane de tone, în scădere cu 1,6% față de 2025. Chiar și așa, disponibilitatea internă record de 154,7 milioane de tone, datorită stocurilor inițiale ridicate și importurilor, subliniază potențialul Braziliei de a rămâne un exportator agresiv și un reper cheie de preț pentru piața mondială.

Vremea este un alt factor major care modelează sentimentul de astăzi, prognozele din America, Europa, Australia și Asia influențând așteptările atât pentru condițiile actuale ale culturilor, cât și pentru oferta viitoare. În America de Nord, modelul meteo din SUA rămâne neobișnuit de cald pentru următoarele 10 zile, cu episoade moderate până la puternice de precipitații în centrul țării, care ar trebui să îmbunătățească umiditatea solului pentru grâul de iarnă în Midwest și Câmpiile Centrale, chiar dacă nivelurile scăzute ale apei pe fluviul Mississippi continuă să limiteze traficul fluvial și să crească costurile de transport. În America de Sud, regiunea Pampas din Argentina rămâne răcoroasă, cu precipitații sub medie, după un front care a adus ploi extinse și în general abundente în weekend, menținând deocamdată un nivel ridicat al umidității solului, dar ridicând îngrijorări că fronturile următoare ar putea aduce doar averse locale, permițând deteriorarea treptată a condițiilor până în decembrie. Brazilia se confruntă cu un model contrastant, cu un front care aduce ploi abundente în sud și se deplasează spre nord, apoi stagnează în zonele centrale și nordice mai târziu în cursul săptămânii; fronturile care urcă din Argentina au șanse tot mai mici să transporte umiditate semnificativă în sudul Braziliei, care ar putea fi la limita unei deteriorări a condițiilor pentru porumb și soia exact în momentul în care se apropie vârful sezonului de vegetație în decembrie.

Dincolo de Americi, evoluțiile meteorologice din Europa, regiunea Mării Negre, Australia și Asia se află de asemenea în centrul atenției pentru tranzacțiile de astăzi. O mare parte din Europa a înregistrat averse răzlețe în weekend, iar pentru această săptămână sunt așteptate noi valuri de precipitații și scăderi de temperatură; o parte din umezeală va cădea sub formă de zăpadă, iar grâul de iarnă începe să intre în faza de repaus, în special în regiunile nordice. Perspectivele pentru zona Mării Negre rămân mai îngrijorătoare: câteva sisteme vor traversa regiunea în această săptămână, dar sunt prognozate să aducă doar ploi limitate, în principal în Ucraina și nord-vestul Rusiei, lăsând centura de grâu de iarnă din sud-vestul Rusiei sub un stres persistent de secetă și cu nevoie de o iarnă mult mai activă pentru a asigura un potențial bun de producție în 2026. În Australia, ploile răzlețe din nord-est au contrastat cu condițiile uscate din sud-est, în timp ce precipitațiile din această săptămână vor favoriza zonele vestice și vor lăsa estul mai uscat – un model mai puțin benefic în această etapă, în care grâul și rapița se maturizează, iar recoltatul se accelerează. China, la rândul său, menține condiții în general favorabile pentru finalizarea recoltării porumbului și soiei în nord-est și pentru instalarea grâului de iarnă și rapiței în regiunile centrale, deși uscăciunea din sud continuă să amenințe trestia de zahăr, orezul și culturile speciale și este probabil să persiste până la sfârșitul lunii noiembrie.

Piețele uleiurilor vegetale procesează un amestec de semnale de politică și de preț care se reflectă în evaluarea culturilor oleaginoase. În Malaezia, uleiul brut de palmier se tranzacționează peste noapte la un nivel mai ridicat, în jur de 4.140 ringgit, iar autoritățile au confirmat că taxa la export pentru luna decembrie va rămâne la rata maximă de 10%, pe baza unui preț de referință oficial de 4.206,38 ringgit pe tonă. Structura taxei, care crește de la 3% atunci când prețurile FOB se află în intervalul 2.250–2.400 ringgit până la 10% peste 4.050 ringgit, menține un „plafon” sub prețurile la palmier, chiar dacă cererea în principalii importatori, cum ar fi India, a favorizat recent uleiul de soia mai ieftin. În același timp, India a aprobat exportul a 1,5 milioane de tone de zahăr pentru noul sezon, deoarece reducerea devierii zahărului către producția de etanol lasă un excedent intern mai mare, și a eliminat taxa de 50% la exportul de melasă. Deși aceste măsuri sunt specifice zahărului, ele se înscriu într-un context mai larg în care India revine selectiv pe piețele globale de mărfuri alimentare după o perioadă de restricții stricte la export, cu potențiale efecte indirecte asupra fluxurilor comerciale și a arbitrajului între produse agricole legate de energie.

Evoluțiile din sectorul energetic și logistic sunt, de asemenea, relevante pentru comerțul cu cereale de astăzi, deoarece influențează costurile de transport și primele de risc geopolitic. Portul rusesc Novorossiisk, cel mai mare hub de export de țiței al țării la Marea Neagră, și-a reluat încărcările de petrol după o suspendare de două zile în urma unui atac ucrainean cu rachete și drone, care oprise temporar exporturi echivalente cu aproximativ 2% din oferta globală și împinsese prețurile la petrol în sus cu peste 2%. Atacul a avariat două dane petroliere și a urmat mai multor luni de lovituri ucrainene asupra rafinăriilor, depozitelor și conductelor rusești, subliniind vulnerabilitatea persistentă a infrastructurii din Marea Neagră, care este esențială și pentru exporturile de cereale din regiune. În SUA, achiziția propusă a Norfolk Southern de către Union Pacific, în valoare de 85 miliarde USD, care ar crea primul operator feroviar de marfă cu rețea de la coastă la coastă, a atras îngrijorări antitrust din partea a nouă procurori generali republicani, care avertizează că tranzacția ar putea slăbi concurența, crește costurile de transport și afecta producătorii agricoli și producătorii industriali. Intervenția lor introduce un plus de incertitudine în perspectiva pe termen lung a logisticii feroviare din SUA, chiar dacă operațiunile curente rămân sub presiunea unor volume volatile, a costurilor mai mari cu forța de muncă și combustibilul și a unui control tot mai intens din partea clienților.

În cele din urmă, cererea din aval și accesibilitatea pentru consumatori creează un fundal important pentru piețele de cereale și oleaginoase, pe măsură ce traderii privesc dincolo de poarta fermei. JBS, cel mai mare procesator de carne din lume, a semnalat că oferta restrânsă de bovine din SUA va menține probabil marjele la carnea de vită sub presiune cel puțin până în 2026, cu o ameliorare doar graduală așteptată în 2027, ceea ce implică menținerea unor costuri ridicate pentru furaje și carne pe termen mediu. În paralel, președintele Donald Trump a redus sau eliminat tarifele vamale pentru o gamă largă de produse alimentare, inclusiv carne de vită, roșii și banane, în urma îngrijorărilor crescânde privind inflația la alimente și a unei serii de eșecuri politice în state-cheie, unde accesibilitatea a devenit o temă centrală. Administrația a anunțat acorduri-cadru comerciale cu mai multe țări latino-americane pentru eliminarea tarifelor la anumite importuri de alimente, menținând totodată tariful de bază de 10% pentru toate celelalte importuri. Economiștii și opozanții politici susțin că politicile tarifare anterioare au contribuit la creșterea prețurilor pentru consumatori, iar deși această relaxare ar putea reduce marginal presiunile inflaționiste, ea evidențiază cât de strâns interconectate au devenit politica comercială, prețurile alimentelor și sentimentul alegătorilor – un mediu în care piețele de cereale și oleaginoase vor rămâne extrem de sensibile la orice noi schimbări de tarife, acorduri comerciale sau indicatori ai cererii de consum în săptămânile următoare.