Grâu

Contractele futures pe grâu la Chicago încep ziua de marți într-o notă stabilă, contractul CBOT pentru grâu cu scadență în decembrie 2025 tranzacționându-se în jur de 5,36 $ per bushel, neschimbat față de închiderea de luni, după o scădere de 1½ cenți în sesiunea precedentă. În tranzacțiile de peste noapte, SRW este în urcare cu 2½ cenți, HRW cu 3½ cenți, iar grâul de primăvară rămâne stabil, în timp ce piața digeră fundamente mixte din SUA: evaluările pentru grâul de iarnă din Kansas au urcat la 70% bun/foarte bun, open interest-ul în SRW a crescut cu 2.131 de contracte, iar inspecțiile săptămânale la export au ajuns la 393.341 tone, ceea ce plasează exporturile din 2025/26 cu 20,9% peste cele de anul trecut. Atenția este ferm îndreptată către raportul WASDE de astăzi, unde analiștii se așteaptă la stocuri finale de grâu în SUA de aproximativ 894 milioane bushels, în timp ce decizia Argentinei de a reduce cu două puncte taxa la export pentru grâu, la 7,5%, adaugă un nou strat de competitivitate din emisfera sudică, pe fondul așteptărilor că recolta de grâu a Ucrainei din 2026–27 va urca la circa 23,9 milioane tone.

Porumb

Contractele futures pe porumb intră mai ferme în sesiunea de marți, contractul CBOT pentru porumb cu scadență în decembrie 2025 tranzacționându-se în jur de 4,37 $ per bushel, cu aproximativ trei sferturi de cent peste închiderea de luni la 4,36¼ $, după ce prețurile au încheiat ziua cu mișcări între ușor negative și minus 2 cenți. În tranzacțiile de peste noapte, porumbul este în creștere cu 3½ cenți, în timp ce indicele național cash pentru porumb în SUA se află ușor sub 4,00 $, la 3,98¼ $, iar open interest-ul a scăzut cu 2.257 de contracte, pe măsură ce traderii își ajustează pozițiile înainte de WASDE. Inspecțiile la export au arătat 1,453 milioane tone expediate în săptămâna până la 4 decembrie, cu 10,9% mai puțin față de săptămâna anterioară, dar cu 36% peste nivelul de acum un an, Mexic, Japonia și Taiwan fiind principalele destinații, chiar dacă datele întârziate pentru Export Sales pentru săptămâna până la 6 noiembrie indică doar 979.525 tone – un minim al anului comercial. Piețele se pregătesc ca USDA să prognozeze stocuri finale de porumb în SUA de aproximativ 2,145 miliarde bushels, o ușoară reducere față de noiembrie, pe fondul unei creșteri puternice a livrărilor față de anul trecut și al unui tender al Coreei de Sud pentru 132.000 tone de porumb, cu originea încă deschisă.

Soia

Soia este mai slabă la începutul tranzacționării de marți, contractul CBOT pentru soia cu scadență în ianuarie 2026 oscilând în jur de 10,87¾ $ per bushel, cu aproximativ 6 cenți sub închiderea de luni la 10,93¾ $, după ce piața a pierdut între 8 și 11½ cenți pe majoritatea contractelor în sesiunea precedentă. Peste noapte, contractele apropiate sunt în scădere cu 5–6 cenți, șrotul de soia este mai slab, iar uleiul de soia a cedat, în ciuda unui avans încă puternic de aproximativ 28% de la începutul anului pe segmentul de ulei. Inspecțiile la export pentru soia în SUA, în săptămâna până la 4 decembrie, au ajuns la 1,018 milioane tone, cu 10,6% peste săptămâna precedentă, dar cu 41,4% sub nivelul de acum un an, în timp ce datele întârziate pentru Export Sales din prima parte a lui noiembrie au indicat doar 510.554 tone de noi rezervări – un minim al anului comercial, chiar dacă China a reprezentat 232.000 tone. Cu stocurile finale de soia în SUA așteptate să fie revizuite în sus astăzi până la aproximativ 306 milioane bushels și cu anunțul Argentinei privind reducerea taxei la export pentru soia cu 2 puncte, la 24% (și la 22,5% pentru produse), piața se înclină spre un ton mai slab, în ciuda sprijinului de bază din partea cererii chineze și a unei campanii de semănat avansate, dar încă dependente de vreme, în Brazilia.

Principalii factori globali pentru sesiunea de astăzi

La nivelul întregului complex, politica macro și sprijinul pentru agricultură sunt în prim-plan, după ce președintele Donald Trump a prezentat un pachet de ajutor de 12 miliarde de dolari destinat fermierilor afectați de războiul comercial și de costurile ridicate ale inputurilor. Aproximativ 11 miliarde de dolari vor merge direct către producătorii de culturi de câmp precum porumb, soia, bumbac și grâu până la 28 februarie, restul de 1 miliard de dolari fiind rezervat pentru fructe, legume și alte culturi, finanțarea fiind asigurată prin Commodity Credit Corporation și justificată ca un „pod de lichiditate” până când acordurile comerciale și veniturile din tarife vor recupera decalajul. Grupurile de fermieri și parlamentarii republicani consideră acest pachet esențial pentru acoperirea costurilor cu semințele, îngrășămintele și alți factori de producție pentru următorul sezon, în timp ce criticii susțin că încheierea conflictelor tarifare ar oferi o siguranță mai durabilă; cu toate acestea, programul susține deciziile de semănat pe termen scurt și condițiile de creditare în „centura cerealieră” a SUA.

Retorica privind politica comercială se propagă, de asemenea, către piețele de inputuri și către culturile concurente. Trump a semnalat că ar putea impune noi tarife asupra îngrășămintelor canadiene și orezului indian, argumentând că importurile ieftine subminează fermierii americani și promițând că va „avea grijă” de presupusul dumping din partea Indiei, Vietnamului și Thailandei. Având în vedere că Canada este cel mai mare furnizor de potasiu al SUA, iar fosfații sunt deja subiectul unor tensiuni comerciale, orice noi taxe ar putea împinge prețurile îngrășămintelor mai sus exact când fermierii se confruntă cu marje strânse. În același timp, cel mai recent raport CASDE al Chinei a ridicat prognozele de consum și producție de bumbac și a majorat ușor producția de uleiuri vegetale comestibile prin randamente mai bune la uleiul de semințe de bumbac, întărind un bilanț în mare parte bine aprovizionat, dar încă în creștere, pentru oleaginoase și uleiuri vegetale, care interacționează cu prețurile la soia și ulei de palmier.

Fluxurile de export și datele din inspecțiile de export continuă să modeleze percepția asupra cererii. Pentru săptămâna încheiată la 4 decembrie, inspectorii americani au autorizat la export 1,453 milioane tone de porumb, 1,018 milioane tone de soia și 393.000 tone de grâu, Mexicul fiind principalul destinatar atât pentru porumb, cât și pentru grâu, și apărând, de asemenea, puternic în achizițiile de soia. Datele USDA pentru Export Sales, actualizate retroactiv pentru săptămâna până la 6 noiembrie, au confirmat China ca cel mai mare cumpărător de soia, cu 232.000 tone, iar Japonia drept principal cumpărător de porumb, cu 358.000 tone, în timp ce vânzările de carne de porc și vită către principalii cumpărători asiatici, în special Coreea de Sud, subliniază un nivel stabil al cererii în aval, pentru furaje. Deși vânzările de soia rămân mult în urmă față de ritmul de anul trecut, iar rezervările de porumb au atins un minim sezonier, ritmul livrărilor de porumb și grâu rămâne peste nivelul din 2024, atenuând o perspectivă excesiv de „bearish” asupra competitivității la export a SUA.

Vremea și perspectivele de producție din America de Sud reprezintă un alt factor central astăzi. Se așteaptă ca ploile persistente din majoritatea regiunilor agricole din Brazilia, în următoarele câteva săptămâni, să atenueze îngrijorările legate de secetă în sud și să creeze o perspectivă în general favorabilă, chiar dacă apare riscul de inundații locale. AgRural raportează că semănatul de soia 2025/26 în Brazilia era finalizat în proporție de 94% la 4 decembrie, cu un punct procentual sub nivelul de anul trecut, dar sprijinit de ploile recente din Mato Grosso și statele de frontieră din regiunea MATOPIBA, avertizând în același timp că umiditatea scăzută din Rio Grande do Sul rămâne o preocupare. Pentru porumb, aceeași firmă de consultanță estimează că producția totală a Braziliei în 2025/26 va scădea cu 4,1% față de recordul de anul trecut, la 135,3 milioane tone, semănatul primei recolte în Centrul-Sud fiind aproape finalizat, iar atenția mutându-se acum asupra condițiilor mai calde și mai uscate din sud, care ar putea reduce randamentele dacă persistă.

Într-un cadru mai larg, modelele meteorologice globale sunt în general favorabile, dar nu lipsite de riscuri. În America de Sud, Pampa rămâne rece, cu precipitații sub normal, ceea ce ridică semne de întrebare pentru porumbul și soia din Argentina, în ciuda unei tendințe generale de răcire, în timp ce pentru Paraguay se conturează condiții reci și umede, favorabile culturilor de câmp. America de Nord se confruntă cu o serie de sisteme atmosferice de tip „clipper”, care aduc aproape zilnic ninsoare în Câmpiile de Nord și în Midwest, urmate de un nou val scurt de aer arctic la sfârșitul săptămânii; această combinație poate perturba temporar logistica, dar va reîncărca treptat sistemul fluviului Mississippi, după constrângerile recente legate de nivelul scăzut al apei. Europa intră într-o perioadă de 15 zile cu temperaturi peste medie și precipitații, în general, sub normal în afara Regatului Unit, sudului Spaniei și Scandinaviei – un model care menține grâul de iarnă în mare parte confortabil, dar lasă unele zone din Balcani și Italia vulnerabile dacă seceta se prelungește, în timp ce mare parte din Asia are temperaturi de la normale la mai scăzute și precipitații peste normal în Asia de Sud-Est, sudul Chinei, Coreea de Sud și Japonia.

Canalele de export din zona Mării Negre și Atlanticului se află, de asemenea, în centrul atenției. Argus estimează acum că recolta de grâu a Ucrainei din 2026–27 va ajunge la 23,9 milioane tone, în creștere cu 4% față de 2025–26 și la un maxim al ultimilor cinci ani, pe fondul unei creșteri ușoare a suprafețelor la 5,2 milioane hectare și a unei umidități mai bune în sol, ceea ce întărește rolul țării ca furnizor cheie, în ciuda riscurilor logistice și geopolitice persistente. În Rusia, terminalul Novorossiysk Grain Plant a exportat 734.950 tone de cereale în noiembrie, în creștere cu 20% față de anul anterior, deși livrările din ianuarie–noiembrie sunt cu 41% mai mici după cota de export din acest an; terminalul a manipulat, totuși, aproximativ 15% din exporturile de grâu ale Rusiei în 2024, ceea ce evidențiază capacitatea care poate fi valorificată dacă restricțiile de politică sunt relaxate. Între timp, comerțul cu grâu al Braziliei s-a schimbat de direcție după recoltă: exporturile din noiembrie au urcat la 121.160 tone, cel mai ridicat nivel de după martie, la un preț mediu FOB de 225 $ per tonă, în timp ce importurile au scăzut la 414.560 tone, cel mai redus nivel din aproape doi ani, subliniind rolul tot mai important al țării ca exportator sezonier.

Cererea Chinei și gestionarea stocurilor rămân factori puternici de oscilație pentru oleaginoase și uleiuri vegetale. Administratorul de rezerve de stat Sinograin va scoate la licitație 512.500 tone de soia importată pe 11 decembrie, prima astfel de vânzare din ultimele trei luni, după recentul armistițiu comercial SUA–China, iar participanții la piață urmăresc cu atenție dacă această licitație face loc pentru achiziții suplimentare din SUA. În același timp, Ministerul Agriculturii din China a menținut în mare parte neschimbat bilanțul porumbului și soiei pentru 2025–26, dar a evidențiat ploile și ninsorile abundente la început de decembrie în nord-est, avertizând că persistența acestor condiții nefavorabile ar putea afecta logistica. Pe piața futures, contractele agricole chineze cu scadență în ianuarie pentru soia, șrotul de soia, uleiul de soia și porumb se tranzacționează în general mai jos, reflectând disponibilități confortabile pe termen scurt și stocuri ridicate, chiar dacă programele de import rămân robuste în fundal.

În complexul oleaginoaselor și uleiurilor vegetale, semnalele sunt mixte, dar importante pentru cereale. Contractele futures pe ulei de palmier din Malaezia au crescut cu 13 ringgit peste noapte, la 4.106, chiar dacă contractele chineze de uleiuri vegetale s-au depreciat, în timp ce inundațiile și alunecările de teren mortale din Sumatra au avut, până acum, un impact limitat asupra producției de ulei de palmier, doar un producător oprindu-și temporar activitatea pentru reparații la rezervoare. În Afganistan, inaugurarea unei noi fabrici private de procesare a semințelor oleaginoase, în Nangarhar, cu o capacitate de zdrobire de 200 tone de boabe pe zi, bazată în principal pe culturi locale, indică o cerere regională suplimentară pentru oleaginoase și posibile schimbări în balanța dintre exportul de materie primă și cel de produse procesate. Împreună cu vânzarea lentă de soia de către fermierii brazilieni, pe fondul unor poziții confortabile de lichiditate și al așteptărilor de prețuri mai mici din partea procesatorilor și exportatorilor, aceste evoluții mențin piețele de uleiuri vegetale extrem de sensibile la orice nou șoc de ofertă sau de politică.

În fine, schimbările structurale și de politică continuă să influențeze costurile cu inputurile, logistica și riscurile de preț la nivel global. Datele privind inspecțiile la export și vânzările de carne de porc și vită din SUA, cu Coreea de Sud ca principal cumpărător, confirmă o cerere stabilă de proteine și susțin indirect utilizarea de porumb și șrot de soia pentru furaje. În regiunea Delta a Mississippi-ului, modelul cu sisteme de tip „clipper” menține condițiile în mare parte uscate, permițând nivelurilor fluviului să scadă lent și lăsând costurile de transport cu barja și navigația ca preocupări persistente. Iar după includerea recentă a îngrășămintelor pe lista mineralelor critice ale SUA, orice măsură de impunere a unor tarife asupra potasiului canadian sau altor inputuri cheie ar putea modifica semnificativ structura costurilor pentru producătorii de cereale în perspectiva sezonului de semănat 2026, limitând potențialul de scădere a contractelor futures chiar și într-un context de oferte globale relativ confortabile pentru cereale și oleaginoase.