Rusia caută noi căi de export prin Abhazia, Ucraina accelerează puternic exporturile de floarea-soarelui și produse derivate, iar riscul logistic continuă să determine competitivitatea întregii regiuni.
Piața cerealelor din regiunea Mării Negre rămâne extrem de sensibilă la combinația dintre geopolitică, logistică, costuri și cererea fizică. Regiunea continuă să fie un furnizor important de grâu, porumb și produse oleaginoase pentru Europa și Turcia, însă riscurile asupra rutelor maritime și costurile logistice mai ridicate influențează tot mai mult modul în care sunt planificate și executate livrările.
Riscul din Marea Neagră rămâne inclus în preț
Problemele persistente ale fluxurilor de export prin Marea Neagră continuă să afecteze comerțul mondial cu grâu. Exporturile mai slabe ale Rusiei sunt legate direct de dificultățile logistice din regiune, într-un moment în care consumul mondial de grâu depășește producția, iar stocurile se reduc treptat.
Această situație face ca transportul, asigurarea și siguranța rutelor să devină elemente decisive pentru competitivitatea cerealelor din regiune.
Rusia caută o nouă rută prin Abhazia
Exportatorii ruși analizează utilizarea portului Ochamchire din Abhazia pentru transportul cerealelor către portul turcesc Gebze. Marfa ar urma să fie transportată în containere, iar primele livrări sunt planificate după deschiderea unui punct de control al calității la sfârșitul lunii noiembrie.
Capacitatea rutei este însă limitată. Un container standard de 20 de picioare transportă aproximativ 23 de tone, în timp ce o navă vrac mare poate transporta până la 100,000 de tone într-o singură cursă.
Din acest motiv, Ochamchire poate reduce parțial presiunea logistică, dar nu poate înlocui marile porturi de export din Marea Neagră.
Ucraina accelerează exporturile de floarea-soarelui
Până la 22 octombrie, exporturile ucrainene de semințe de floarea-soarelui au ajuns la 25,000 de tone, față de 6,000 de tone în aceeași perioadă din septembrie. Principalele destinații au fost Turcia, Italia și Austria.
Exporturile de ulei de floarea-soarelui au crescut la 177,600 de tone, de la 86,600 de tone, Turcia, România și Țările de Jos fiind principalii cumpărători.
Exporturile de șrot de floarea-soarelui au ajuns la 217,700 de tone, în creștere cu 15.1%, cele mai importante destinații fiind Polonia, China și România.
Turcia își consolidează rolul regional
Turcia apare atât ca principal cumpărător de floarea-soarelui și ulei ucrainean, cât și ca destinație pentru noua rută rusească prin Abhazia.
Acest lucru evidențiază rolul central al pieței turce în fluxurile comerciale regionale. Într-un mediu logistic dificil, piețele apropiate devin și mai importante datorită rutelor mai scurte și flexibilității mai mari.
Uleiul de floarea-soarelui susține comerțul
Prețul uleiului european de floarea-soarelui a crescut puternic, iar prima pentru livrarea apropiată până în decembrie a ajuns la $50. În același timp, semințele de floarea-soarelui din Ucraina s-au ieftinit cu 5.3%.
Această diferență favorizează procesarea și exportul de produse cu valoare adăugată mai mare.
Structura însămânțărilor din Ucraina se schimbă
Până la 27 octombrie, Ucraina însămânțase 5.35 milioane de hectare cu culturi de iarnă, adică 84.7% din suprafața planificată. Grâul și triticalele ocupă 3.75 milioane de hectare, iar orzul de iarnă 390,000 de hectare.
Rapița a depășit deja planul, ajungând la 1.13 milioane de hectare, cu 2.7% peste estimarea inițială.
Costurile ridicate, logistica dificilă și lichiditatea limitată determină fermierii ucraineni să fie mai prudenți cu cerealele și să acorde o atenție mai mare culturilor oleaginoase.
Bulgaria rămâne un coridor important
Exporturile prin porturile bulgărești continuă, dar comercianții împart comenzile în loturi mai mici pentru a limita riscul după incidentele asupra navelor din regiune.
La Varna, ofertele de 220–230 euro/tonă pentru grâu, 230 euro/tonă pentru porumb și 510–520 euro/tonă pentru floarea-soarelui indică faptul că cererea fizică rămâne activă.
Deficitul european de porumb menține importanța regiunii
Producția de porumb a UE este așteptată la cel mai redus nivel de după sezonul 1994/95.
Oferta globală mare limitează prețurile, însă producția europeană slabă păstrează nevoia de import. Astfel, coridoarele comerciale din Marea Neagră își mențin importanța strategică pentru consumatorii europeni.
Logistica devine factorul decisiv
Principala concluzie pentru regiunea Mării Negre este că prețul nominal al cerealelor nu mai este suficient pentru a determina competitivitatea.
Rutele alternative, costurile de transport, siguranța maritimă și accesul la piețele apropiate devin la fel de importante precum producția. Rusia diversifică logistica, Ucraina accelerează comerțul cu produse oleaginoase, Bulgaria exportă mai prudent, iar Turcia își consolidează rolul de cumpărător regional.