Recuperarea prețurilor și ofertă restrânsă în Ucraina
Ucraina a înregistrat o creștere semnificativă a prețurilor interne la cereale în sezonul 2024/25, acestea majorându-se cu aproape 1,5 ori. Această creștere s-a datorat unei veri secetoase, unei activități ridicate de export (în special concentrate în prima parte a sezonului) și incertitudinilor globale. Chiar dacă prețurile internaționale la grâu au rămas stabile și cele la porumb au crescut cu 12% la nivel global, oferta internă din Ucraina s-a redus considerabil către sfârșitul sezonului din cauza vânzărilor agresive din prima parte. În ciuda provocărilor logistice cauzate de război, exporturile au rămas solide, în special la porumb și oleaginoase, păstrând poziția Ucrainei ca principal furnizor de cereale furajere pentru UE.
Campania de semănat din primăvară avansează bine pentru culturi precum orzul și grâul, însă semănatul florii-soarelui este cu aproape 30% în urma mediei ultimilor cinci ani. Deficitul de umiditate în sol și întârzierile în semănatul oleaginoaselor pot genera o volatilitate crescută a prețurilor, în funcție de precipitațiile din mai.
Rusia: perspective favorabile de export, dar cu riscuri persistente
Rusia continuă să influențeze semnificativ echilibrul global al grâului. SovEcon a ridicat prognoza de export pentru grâu în sezonul 2025–26 la 39,7 milioane de tone, susținută de condiții de creștere îmbunătățite. Totuși, persistă probleme structurale. Prețurile interne sunt ridicate, iar cotele și taxele de export descurajează extinderea suprafețelor cultivate. Exporturile către clienți-cheie precum Turcia au încetinit, iar competiția în Algeria s-a intensificat.
Seceta din sud și valurile de frig rămân riscuri reale care pot afecta aceste perspective, chiar dacă cifrele pe termen scurt par stabile. În ciuda ajustărilor interne de preț, grâul rusesc se menține ferm pe piețele internaționale, semnalând reziliență și potențial exportator pe termen scurt.
România preia conducerea în exporturile europene
România a devenit principalul exportator de cereale al UE în sezonul comercial 2024/25, cu peste 7,1 milioane de tone livrate până la 20 aprilie 2025. Exporturile de grâu au reprezentat peste 4,7 milioane de tone, în special către Egipt, Arabia Saudită și Iordania. Au urmat orzul și porumbul, cu destinații principale în Turcia, Israel și Liban. România a depășit Franța, Germania, Lituania și Polonia, profitând de porturile strategice de la Marea Neagră și de o logistică favorabilă.
În perspectivă, cotațiile forward la grâul românesc au scăzut sub pragurile de preț din sezonul precedent, alimentând speculațiile privind o posibilă redresare mai târziu în sezon. Umiditatea solului rămâne un factor de îngrijorare, iar precipitațiile din mai vor fi cruciale pentru formarea randamentelor.
Bulgaria și schimbările în dinamica comercială
Influența Bulgariei pe piața grâului s-a redus după pierderea poziției pe piața din Indonezia și în fața unei competiții mai intense pe destinațiile tradiționale. Deși continuă să joace un rol în exporturile UE de porumb și grâu, suprafețele cultivate cu porumb sunt așteptate să scadă, pe fondul temerilor persistente legate de secetă, similar cu tendințele din România.
Totuși, Bulgaria va avea un rol central în lansarea contractului futures CME pentru grâul din regiunea Mării Negre. Programat să înceapă în iunie 2025, contractul va fi legat de prețurile de export din porturile Constanța (România), Varna și Burgas (Bulgaria). Acesta reprezintă o încercare importantă de a oferi mai multă transparență de preț și instrumente de acoperire într-o regiune dominată anterior de indici legați de Rusia, deveniți irelevanți din cauza războiului din Ucraina.
Oleaginoase: pariu strategic al Ucrainei
Sectorul ucrainean al oleaginoaselor a demonstrat o reziliență notabilă și un avantaj strategic. În ciuda costurilor crescute de producție, cultivarea florii-soarelui, soiei și rapiței rămâne profitabilă. Exporturile din aprilie de uleiuri vegetale și șroturi au fost solide, iar stocurile interne de rapiță au fost aproape epuizate.
Ucraina și-a consolidat poziția pe piața uleiului de floarea-soarelui din Turcia, deși a pierdut teren în India și China, unde exportatorii ruși câștigă cotă de piață. Industria de procesare bine dezvoltată a Ucrainei îi oferă un avantaj important, permițând o valoare adăugată sporită într-un context global perturbat.
Scumpirea semințelor de floarea-soarelui în Marea Neagră și în bazinul Dunării reflectă stocurile interne reduse și incertitudinea legată de suprafețele însămânțate, în special în Ucraina, unde întârzierile cauzate de vreme sunt îngrijorătoare.
Bazinul Dunării și vigilența climatică
Atât bazinul Mării Negre, cât și cel al Dunării intră în luna mai cu perspective bune de recoltă, dar cu riscuri meteorologice crescute. Culturile de iarnă precum cerealele și rapița au evitat înghețurile datorită unei ierni neobișnuit de blânde. Totuși, nivelul scăzut de umiditate în sol face ca precipitațiile din luna mai să fie esențiale pentru asigurarea randamentelor în 2025.
Rapoartele regionale exprimă optimism, însă orice agravare a secetei ar putea compromite așteptările și influența contractările în avans.
Perspectivă strategică
Regiunea Mării Negre rămâne esențială pentru arhitectura comerțului global cu cereale, dar rolul său se transformă. Modelul Ucrainei de export concentrat în prima parte a sezonului se confruntă acum cu epuizarea stocurilor. Rusia rămâne un actor de volum pe segmentul grâului, dar întâmpină obstacole logistice, politice și climatice. România și Bulgaria câștigă importanță nu doar ca exportatori, ci și ca repere de preț în comerțul global.
Noul contract CME legat de Constanța și Varna reprezintă o evoluție esențială în formarea prețurilor regionale. Dacă va avea succes, ar putea reduce dependența de indicatorii ruși instabili și ar reflecta mai precis realitățile pieței.
Între timp, comerțul cu oleaginoase și tendințele din sectorul biocombustibililor – în special scăderea utilizării uleiului de soia în SUA și exporturile agresive de floarea-soarelui ale Ucrainei – vor influența decisiv prețurile și cererea în sezonul 2025/26.
În concluzie, regiunea Mării Negre se află la o răscruce: rezilientă, dar vulnerabilă; competitivă, dar limitată. Următoarele luni – în special tiparele de precipitații și stabilitatea geopolitică – vor determina traiectoria sa în comerțul global cu cereale.