Pe măsură ce piața globală a cerealelor traversează o perioadă volatilă în mijlocul lunii aprilie, regiunile Mării Negre și Dunării se află în centrul unui cumul de factori suprapusi – tensiuni geopolitice, incertitudini comerciale, perturbări climatice și constrângeri logistice. Deși fundamentele pentru culturile de iarnă și început de primăvară par stabile, narațiunea generală pentru regiune este dominată mai degrabă de riscuri decât de oportunități.
Incertitudinea comercială umbrește optimismul agricol
Cel mai important factor care destabilizează piața nu este unul climatic, ci politic. Incertitudinea privind tarifele, în special pe fondul tensiunilor comerciale tot mai mari dintre SUA și UE, a înghețat încrederea comercianților. Participanții din regiune ezită să acționeze agresiv, așteptând clarificări în privința retoricii și politicilor comerciale, care ar putea perturba sau redirecționa lanțurile globale de aprovizionare. Competitivitatea exporturilor este influențată direct de astfel de semnale de politică, în special pentru Ucraina, Rusia și România.
Victor Ponta, candidat la președinția României, a generat incertitudine suplimentară anunțând că, dacă va fi ales, va opri tranzitul cerealelor ucrainene prin România. Motivația sa reflectă o tensiune profundă în rândul comunităților agricole locale, care se simt dezavantajate de accesul Ucrainei la infrastructura portuară – în special prin Constanța, prin care au tranzitat peste 29 de milioane de tone de cereale ucrainene din 2022 încoace. Astfel de poziții politice introduc riscuri majore într-un coridor devenit vital pentru exporturile agricole ucrainene în contextul războiului.
Bulgaria se afirmă ca jucător în sectorul biodieselului
Bulgaria, tradițional mai dependentă de semințele oleaginoase importate, a atras atenția prin sosirea în portul Varna a unui vas Panamax încărcat cu 58.000 de tone de rapiță canadiană. Întreaga cantitate este destinată procesării locale în ulei de rapiță, șrot și biodiesel. Acest lucru reflectă o strategie mai amplă a Bulgariei de a transforma materii prime importate în produse cu valoare adăugată ridicată, sprijinind atât PIB-ul, cât și autosuficiența regională.
Având în vedere un surplus estimat de oleaginoase pentru sezonul 2025, țara se concentrează tot mai mult pe utilizarea internă în detrimentul exportului, iar sectorul de procesare devine un pilon esențial al strategiei agricole. Totuși, sustenabilitatea acestui model depinde de menținerea unor marje de procesare favorabile, care se află în prezent sub presiune din cauza costurilor ridicate de producție și a fluctuațiilor de preț ale produselor finite.
Avantajul României sub semnul întrebării
Calendarul timpuriu al recoltării oferă României un potențial avantaj competitiv în materie de export, mai ales dacă incertitudinile privind tarifele continuă. Totuși, acest potențial este subminat de reacțiile interne față de competiția cu Ucraina și de posibile schimbări de direcție politică. Între timp, înghețurile din aprilie au afectat negativ o parte dintre culturile de rapiță, ceea ce ar putea limita capacitatea totală de export a țării în acest sezon.
Întârzierea semănatului de primăvară în regiune
În întreaga regiune a Mării Negre și Dunării, semănatul de primăvară înregistrează întârzieri. Câmpurile umede, utilajele lente și solurile saturate întârzie semănatul soiei și al florii-soarelui, crescând riscul plantărilor târzii. Deși culturile de iarnă se află în general într-o stare satisfăcătoare, ritmul lent al lucrărilor agricole stârnește îngrijorări legate de posibilitatea ca floarea-soarelui să nu atingă potențialul maxim de producție.
Uleiul de floarea-soarelui în fața unei schimbări globale de cerere
În ciuda stocurilor relativ mari de floarea-soarelui din regiunea Mării Negre, inclusiv în Rusia și Ucraina, cererea pentru uleiul de floarea-soarelui s-a slăbit semnificativ. Prețurile încep să se distanțeze considerabil față de competitori, cum ar fi uleiul argentinian, oferit în India la 1.175 USD/tonă – cu 20 de dolari mai ieftin decât uleiul din Marea Neagră oferit în Turcia. Cum perioada de import cu taxe reduse în Turcia expiră pe 30 aprilie, acest tampon regional de cerere ar putea să dispară rapid, generând presiuni suplimentare asupra prețurilor.
Dinamica ofertei din Rusia continuă să fie influențată de factori precum cursul rublei și comportamentul vânzărilor din partea fermierilor. Pe măsură ce prețurile oleaginoaselor scad, iar uleiul de palmier este supus presiunilor la nivel global, sectorul uleiurilor vegetale dă semne de vulnerabilitate, în special pentru produsele pe bază de floarea-soarelui.
Prognoză pentru oleaginoase: Surplus cu rezerve
Deși prețurile interne pentru oleaginoase rămân ferme în prezent, sentimentul general al pieței este fragil. Procesatorii rețin stocurile, așteptând semnale mai clare. Pentru sezonul 2025/26, se anticipează o creștere de 17% a suprafeței cultivate cu rapiță și o scădere de 4% a suprafeței cultivate cu floarea-soarelui, în principal din cauza competiției din partea cerealelor precum grâul și orzul, care înregistrează interes crescut.
Raportul MARS din martie a redus ușor estimările de randament atât pentru floarea-soarelui, cât și pentru rapiță, deși acestea rămân peste recolta de anul trecut și media pe cinci ani. Dacă plantările suplimentare vor da roade depinde de cum vor evolua vremea, logistica și barierele comerciale în lunile următoare.
Valutele puternice complică exporturile din Rusia și Polonia
Un alt punct de presiune subtil, dar semnificativ, îl constituie întărirea monedelor – în special rubla rusească și zlotul polonez – care ar putea eroda competitivitatea pe piețele de export. Odată cu aprecierea rublei, exportatorii ruși de cereale și oleaginoase ar putea întâmpina dificultăți în menținerea volumelor și avantajelor de preț, mai ales în destinațiile sensibile la prețuri precum Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Asia.
Perspective: Mize mari pe măsură ce sezonul avansează
În concluzie, regiunea Mării Negre se află într-un moment crucial. Deși condițiile actuale ale culturilor sunt acceptabile, iar stocurile sunt suficiente, viitorul depinde mai puțin de agronomie și mai mult de diplomație, politici comerciale și evoluții valutare. Cele mai mari amenințări la stabilitatea pieței nu provin din sol, ci din arena geopolitică – deciziile tarifare, coridoarele comerciale și manevrele politice vor dicta direcția în lunile următoare.
Pe măsură ce ne apropiem de luna mai, atenția pieței se va concentra asupra ritmului semănatului, a primelor prognoze de recoltă în România și Bulgaria și asupra capacității Rusiei și Ucrainei de a menține exporturile sub o presiune internațională în creștere. Până atunci, prudența și volatilitatea vor domina cel mai probabil sentimentul pieței cerealelor din Marea Neagră.